Labels

abdicare abjectie absurd abuz africa ahile alegatori alegeri apocalipsa arafat arma arta asistati aur avram iancu basarabia base batalie biserica bland bolsevici brad bucium cabinet cacarau calomnie caporal caragiale cartago ccr chisinau civilizatie comunist comunisti condamnare conspiratie constantinescu copii cosbuc credinta crestinism crime damasc dans demisie derbedei dictatura didona dreapta drept DW ecologisti economie educatie egipt eminescu energie eroi europa evaziune evreu farmece fascist fascisti felix foame folclor frauda fular Gargamel geniu geopolitica goagal goga grecia guvern haz hiram homer hotie hutuli iarna ilegalitati ilici imbecil incompatibil incredere independenţa inflatie innot investitori istorie înnot joc justitie lege liberali limba luminita amarie magie malina manipulare martisor melancolic mickey mouse micul che minciuna mineriada minte miscarea populara morala moscova MRU nastase nationalism nirvana non combat obiceiuri p pacalici parlament patriot pedeapsa penal persia perversiuni pictura pistol plagiat plagiator poezie politie ponta popular pornografie povesti presa preversiuni primar principate printese promiscuitate propaganda prost psd putin rambursare tva recesiune referendum regele mihai religie revolutie ritual romani romania rosia montana rusi rusia ruteni saracie savoare secaturi sex sfant sindicat social sov srr standford stanga stat de drept stea strousberg stroussberg STS talent tariceanu teatru tele-vizuina teroare tezaur tigani tigari tradare traditie transilvania tunisia turism tutun tvr unguri unire unpr usl vanghelie vantu vis vot woloch

9 apr. 2013

Revelatia unui sfârșit



Să mă trezesc goală - 
goală de tine
de amintiri
de iluzii
de atingerea primului strop
de ploaie
Și fără iarnă.
Să șerpuiască în mine (lipsa)
priviririi tale păgâne
sub rochia de mătase
ca un freamăt
virgin al unei
ape
Să nu te mai am
în cele
mai adânci
taine și să nu mă
dansezi (îmbrăcată în cearceaful alb) la fereastră
Să nu-ți mai aud gândurile și nici
durerea atunci
când te întreb: ai să poți duce tot ce
îți nutresc?
Vitraliile se împiedice
bucățile de lumină
să mi se plimbe prin păr
Să nu mai respire ochii mei
gândurile tale
Ființa ta să se rupă de
mine
Nimbul ce
mi l-ai pus pe
trup
să se topească în mii de himere
coapse de ceară
mâini de abur
glasul unui ecou
umerii triști
goluri de lumină
năluci tremurânde
umbra unor mângâieri
buzele de sânge crud
și goale de tine
mâinile (sălbatic de neîmplinite)
ținute ca o
rugăciune în așteptarea
rugului
desculț
alb să rămână numai trupul meu
în rest doar negrul
crestat de scânteile
nopților în care m-ai împărțit
cu îngeri
Lacrimile să atârne în vid
sugrumând fiecare
suspin al pereților ce-au fost
martori atingerilor
noastre (acum și ei goi)
Să nu mai pot plânge
auzind
înlăuntrul meu vocea ta
spunându-mi că mă ai
(și că nu voi muri niciodată)
Sacadat
să-mi bată sufletul
respirând greu (prea mult
târziu să doarmă în mine)
Apoi să deschid ochii și să nu
mai văd
aerul pe
care îl respiri
zâmbetul ce ți se naște
pe trup
răzvrătirea când
te doare ființa
iertarea
și
atât de mult
TU.
Iată sfârșitul
dacă nu mi-ai fi.

de Luminiţa Amarie

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu