Dac-aș zâmbi să fiu în rând cu lumea
Și-aș arunca și eu cu vorbe-n vânt,
N-aș mai atinge abisul sau culmea
Nici n-aș purta pe trup un voal de sfânt
Nu-mi știu păcatul însă port credința
În mine-adoarme, plânge Dumnezeu
Doar El în mine a sădit voința -
Candori de înger și trăiri de zeu
Prea mult e timpul, se lungește ora
Și clipa când respir îmi e deajuns,
Din felul meu de-a fi mi-am făcut prora
În mine murdăria n-a pătruns
De ce-aș minți ... de multe ori lumina
În întuneric s-a și rătăcit
Dar în pământul meu îmi cresc tulpina,
În seva mea doar grâu a încolțit
Nu caut să-nțeleg enigme, taine
Dar simt că știu ce mulți au ignorat
Mi-e sufletul sălbatic, nu stă-n haine
Pentru-a trăi, nimic n-am așteptat
În voluptatea pură-a dăruirii
În nud de lacrimi m-am îmbălsămat
Am fost precum un lacăt tăinuirii
Mi-e sufletul cu cer amalgamat
Acum plutesc pe clipa ce-mi rămâne
Dorințe am, om simplu sunt și eu
Mă rog la Cer plecarea să-mi amâne
Să pot să-L mai împart pe Dumnezeu.
Și-aș arunca și eu cu vorbe-n vânt,
N-aș mai atinge abisul sau culmea
Nici n-aș purta pe trup un voal de sfânt
Nu-mi știu păcatul însă port credința
În mine-adoarme, plânge Dumnezeu
Doar El în mine a sădit voința -
Candori de înger și trăiri de zeu
Prea mult e timpul, se lungește ora
Și clipa când respir îmi e deajuns,
Din felul meu de-a fi mi-am făcut prora
În mine murdăria n-a pătruns
De ce-aș minți ... de multe ori lumina
În întuneric s-a și rătăcit
Dar în pământul meu îmi cresc tulpina,
În seva mea doar grâu a încolțit
Nu caut să-nțeleg enigme, taine
Dar simt că știu ce mulți au ignorat
Mi-e sufletul sălbatic, nu stă-n haine
Pentru-a trăi, nimic n-am așteptat
În voluptatea pură-a dăruirii
În nud de lacrimi m-am îmbălsămat
Am fost precum un lacăt tăinuirii
Mi-e sufletul cu cer amalgamat
Acum plutesc pe clipa ce-mi rămâne
Dorințe am, om simplu sunt și eu
Mă rog la Cer plecarea să-mi amâne
Să pot să-L mai împart pe Dumnezeu.
de Luminita "Licurici" Amarie
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu