Un meci cu final asteptat

Vine un moment când oboseşti... Oboseşti să te lupţi fără cauză, să încerci inutil să arăţi ca lucrurile e bine să se desfăşoare într-un anumit fel. Eu am obosit de politică. Orizontul politic e el ceţos, dar e şi destul de uşor de prevăzut. Ieşită din chinurile facerii, dreapta românească pare destul de amputată. Pavelescu e incisiv şi foarte util dreptei, MRU e foarte inteligent, dar ei au contrapondere în sânul nou-createi mişcări. Un Blaga inexistent, şef al unui partid fără o prezenţă notabila şi un Neamţu – carierist şi insipid politic fac că dreapta să moară înainte de a se naşte cu adevărat sau să agonizeze în speranţa că inerţia va determina o creştere în sondaje, aşa cum a fost cazul în iulie şi august. Inerţia joacă rolul ei, dar dreapta este un curent al acţiunii, nu unul al aşteptării şi al suficientei. Nu, dreaptă nu va câştiga alegerile bazându-se pe o campanie electorală agresivă. Va creşte în preferinţele alegătorilor, probabil până la un 25%, poate chiar 30. Dar cât va conta asta în economia generală a voturilor, în condiţiile în care alegerile vor fi organizate tot de usl, iar voturile vor fi straşnic fraudate. Din cele 30 de procente reale, la vot se vor vedea doar 20, iar circaria cu prezenţe la vot de 250% vor deveni ceva obişnuit.

Ce va face dreapta care astfel va pierde? Va protestă şi atât. Poate va sesiza organismele europene care oricum nu au nici o putere să schimbe ceea ce comuniştii au bătut în cuie prin fals. Va veni Barroso să schimbe rezultatele alegerilor? Nu. De altfel, nici n-ar avea cu ce să schimbe pentru că nu mai contează dacă vor câştiga comuniştii cu 60%, 70 sau cu 45%, important va fi pentru ei că vor câştiga. E şi normal să se întâmple aşa din moment ce dreapta s-a tras la "odihnă". Nu se mai aude nimic despre plagiatul ordinar al lui Ponta şi nimeni nu pare preocupat de o ordine la acest capitol sau măcar de o concluzie. Minciunile incredibile debitate atât de individ, cât şi de acoliţii lui sunt lăsate să-şi stingă de la sine ecourile. Acum oamenii sunt mai preocupaţi de aparenţă şi falsă apropiere ce s-ar putea pregăti între psd şi Preşedinte, fără ca Preşedintele să fi exprimat un punct de vedere despre această eventualitate. În stradă e linişte şi armonie... Dreapta n-are nici un protest de făcut, aşa că bolşevicii vor veni curând cu o nouă-veche exprimare de tipul "n-aţi văzut că nici opoziţia nu se opune măsurilor noastre? Dacă aveau ceva împotriva – ar fi ieşit la proteste". Nu-i vorba că nici anterior ieşirea la proteste nu s-a lăsat nici măcar cu 1000 de participanţi o dată.

Românii sunt fatalişti. Nu le place să vadă hoţi, dar îi aplauda la intrarea în tribunal pe deţinuţii de drept comun, în timp ce aşteaptă să le vină binele din cer sau tocmai de la cei care mai ieri îi spoliau. Memoria scurtă şi numărul redus de circumvoluţiuni ale românilor vor distruge ţara din nou. Cei care azi se plâng, mâine se vor jelui cu lacrimi de sânge, dar bolşevicii se vor fi instalat la putere spulberând speranţa că vor mai putea fi înlăturaţi. Încă rămâne neclară poziţia liderilor PDL care au trântit alegerile locale şi le-au permis bolşevicilor să falsifice grosolan acele alegeri, fără ca ei măcar să pomenească despre vreo fraudă, nicidecum să protesteze în fata procentelor ceauşiste obţinute de usl în mult prea multe circumscripţii (de notorietate va rămâne alegerea grasului obraznic de la sect. 4 cu 90% din opţiunile electoratului, ceea ce duce în ridicol până şi "Fermă Animalelor"). De când Emil Boc a anunţat că PDL nu va nominaliza un candidat la postul de premier, partidul a încetat să se mai vadă. Apartenenta lui la popularii europeni pare mai mult una simbolică, o afiliere de circumstanţă. În fapte, PDL nu există, iar dreapta este acum un "cuţu şchiop".

Tot în dreapta aliata este şi Nouă Republică. Partid născut dintr-o asociaţie personală, NR înseamnă M. Neamţu, acelaşi Neamţu care îşi stabileşte obiective politice bizare. Deocamdată, el are de luptat cu Elena Udrea şi cu alte figuri trecute; cu psd sau pnl el n-are lupte de dat. Emite idei generoase, proiectează diverse scenarii, dar de făcut ceva – încă nu. De la Neamţu nici nu mă aştept să văd vreo acţiune coerentă, vreo idee fermă de luptă împotriva stângii comuniste. El este şi va rămâne un suporter de fotbal ce dă tonul galeriei, în speranţa că aşa va câştiga echipa favorită. Nu, în realitate nu se întâmplă aşa... Echipa, dacă vrea să câştige se va lupta pe teren, fata în faţă chiar şi cu un adversar care a cumpărat arbitrii şi nu se va baza pe scandările tribunei. Ţuţării ştim care sunt, dar care e echipa? Cine se lupta cu campioana pentru a-i smulge trofeul?