Modelul Băsescu

După ce PDL a îndeplinit bine rolul de partid de dreapta prin măsurile de austeritate dure, dar necesare pe care le-a luat, iată că s-a ivit necesitatea apariţiei unui partid de dreapta. Îndată după venirea la putere a fascist-bolşevicilor, necesitatea unei drepte puternice s-a impus fără să ne dăm seama aproape. Pe ruinele unui PDL vândut inamicului părea că se ridică o forţă de dreapta condusă de un foarte capabil lider, Mihai Răzvan Ungureanu, cel care ar fi putut coagula energiile conservatoare în lupta împotriva restauraţiei comuniste. Structural, romanii sunt de dreapta pentru că sunt persoane cu o individualitate bine precizata, iar dreaptă tocmai individul îl plasează în centrul atenţiei politice. Cu toate astea, ceea ce se construieşte azi nu este nici pe departe ceea ce aşteptau romanii conştienţi că doar un partid naţional vă putea unifica iar spiritul poporului român, azi atât de divizat de propagandă mincinoasă bolşevica.

Ani de zile, Traian Băsescu a cărat în spate PDL. A dat partidului o identitate politică fermă (cât de fermă s-a putut, având în vedere opoziţia de stânga din partid) şi a încercat să-l transforme într-o forţă politică redutabilă. Destul de repede a înţeles că una e ce ar fi bine şi alta e ceea ce se poate face când are de anihilat opoziţia unor dinozauri roşii din interior. Cu toate că succesul în ceea ce priveşte partidul a fost relativ, Preşedintele a reuşit să demonstreze ceva deosebit de important prin exemplul personal pe care l-a oferit mereu: politică se poate face şi onest, fără hoţie, fără partizanat dubios şi ilegal, fără să sacrifice ţară pentru interese mărunte de partid etc. Base a fost şi este primul preşedinte al ţării care nu acoperă infractori în numele unui partid, care nu promovează nulităţile pentru a beneficia de susţinere personală şi care a refuzat să bată palma cu marea infracţionalitate politică. Sub mandatele sale vinovaţii de ceva au fost trimişi în instanţă fără drept de apel şi fără să conteze din ce partid fac parte. Justiţia sub Băsescu a devenit o instituţie, una cu o poziţie fermă, chiar dacă imaginea ei de justiţie independenta nu e mereu motivată; dar nici lumea n-a fost creată într-o singură zi, aşa că ne putem pune speranţe serioase în devenirea ei. Traian Băsescu a servit de model şi PDL-ului, doar că acesta nu a putut să urmeze un model atât de greu de urmat. Greii partidului, cei care au mai rămas în partid, au preferat să se complacă într-o tăcere suspecta, atunci când nu au trădat de-a dreptul partidul şi pe alegători, trântind alegerile locale.

Acum e prea târziu pentru a mai analiza PDL-ul; deja a devenit un fost partid cu pretenţii la guvernare. După 7 mai, zi fatidică pentru viitorul României, PDL a fost predat sub o formă sau alta duşmanului (pentru a respecta logica politică a comuniştilor), fie prin retragerea unor lideri, fie prin lipsa de substanţă a puţinelor acţiuni politice întreprinse de fostul partid aflat cândva la guvernare. Toate acţiunile sale s-au concentrat pe declaraţii politice şi conferinţe de presă, mai mult de atât fiindu-le imposibil să realizeze. Chiar şi conferinţele de presă ale Vameşului, în ciuda tonului acid, ascundeau un conformism deosebit de util autorilor loviturii de stat. Putem considera că prin lipsa de acţiune şi prin conformismul dovedit, PDL a devenit (cel puţin indirect) un partid colaboraţionist.

Dar Preşedintele a reuşit totuşi să imprime populaţiei active, muncitoare şi gânditoare un model pe care toţi cei conştienţi ar trebui să-l urmeze: modelul Traian Băsescu. Este exact modelul pe care trebuie să-l adopte toţi cei scârbiţi de politica dâmboviţeana, de şmen şi suşa politică, de baronet local şi de infractori politico-penali. Este rândul romanilor să facă politică în locul leprelor care şi-au făcut averi pe spinarea ţării şi a bugetului de stat. Trebuie să schimbăm asta şi trebuie să ieşim din pasivitatea periculoasă ce a cuprins o mare prea parte a populaţiei. Fiecare poate şi trebuie să facă în aşa fel încât el să fie acea rotită individuală, dar care în uniune cu restul poate crea un mecanism de neînfrânt politic şi economic. Romanul care munceşte, cel care plăteşte onest (şi deseori greu) taxe şi impozite trebuie să iasă din letargie şi să înceapă să se implice. Să-şi pună mintea atât de performantă la treabă şi să creeze acea emulaţie atât de necesară pe plan local şi naţional. Ştiu, n-avem alt lider decât Base, iar el are posibilităţi limitate de implicare, dată fiind funcţia ocupată actual, dar modelul sau va putea servi fiecăruia. Sper din suflet să facem în aşa fel încât viitorul nostru să nu arate aşa cum ni-l creionează clar comuniştii, dar pentru asta e nevoie de implicare. Nu aşteptaţi laude şi nici funcţii, ci acţionaţi anonim, modest, dar eficient în direcţia anularii efectelor unei guvernări catastrofale de 4 luni ce ameninţa că prin fraudă să se permanentizeze. Eu nu aştept nimic nici de la PDL, nici de la PNŢCD şi nici de la noile partide instabile doctrinar şi discutabile ca persoane ce le conduc sau populează. Aştept însă de la romani să ia modelul Băsescu şi să-l perfecţioneze, să arate politicienilor că ei pot să facă o politică mai inteligentă, mai onestă şi mai responsabilă decât cei care conduc un popor ce deseori nu e deloc de acord cu liderii politici de conjunctura. Romanii trebuie să fie cei care să-i dea jos pe puscariabilii aflaţi azi la guvernare, nu partidele politice incapabile sau neinteresate s-o facă. Să ne luăm soarta în mâini, pe a noastră şi pe a ţării şi urmând modelul Băsescu să facem, cum spunea cineva odată "o ţară că Soarele sfânt de pe cer".