De la România de dreapta la România Dreaptă

Observând tendinţele de pe piaţa politică, singura concluzie personală pe care am putut s-o trag a fost că e mai sănătos să iau o pauză sau, după caz, să mă dau deoparte. Am fost idealist cândva... Am sperat că voi putea lupta împotriva sistemului comunistoid al psd şi pnl, ajutat fiind şi de solidaritatea dintre cei cu aceleaşi idei, dar şi de politicienii care aveau acelaşi scop. M-am înşelat amarnic... Solidaritatea n-a existat, iar politicienii au preferat să colaboreze cu puterea reprezentată de guvernul Tariceanu. Iar eu, sărman Don Quijote rămas singur în faţa furtunii am fost nevoit să plec în pribegie pentru a salva ce se mai putea salva.

Timpul a trecut, iar bolşevicii în loc să slăbească – s-au întărit, desigur şi cu concursul mai mult decât transparent al unor pedelisti. Aşa a ajuns PDL să devină din partid aflat la guvernare, unul marginal şi complet lipsit de putere, atât în prezent, cât şi pentru viitor. Un viitor, de altfel, destul de sumbru pentru romani. O speranţă pentru conservatorii adevăraţi a reprezentat-o MRU, cel care părea capabil să reunească forţele democratice într-o mişcare de dreapta reală. Se spune că speranţa moare ultima, şi ultima a şi murit, cel puţin pentru mine. Mult trâmbiţata şi invocată, dreaptă a eşuat într-o mişcare de centru. Încet-încet, România Dreaptă a devenit România Strâmbă, având aceeaşi strâmbătate ca şi partidele ce o compun luate individual. Încercarea ARD de a atrage electorat de centru (o noţiune politică ambiguă şi o categorie de electorat mai mult neprecizata politic) va avea ca rezultat o anumită îndepărtare a celui de dreaptă faţă de nouă alianţa constituită cu greu.

Stângăciile, orgoliile şi absenţa unei direcţii clare au condamnat deja alianţă. Ea va pierde cu brio alegerile parlamentare, se va fractura apoi, iar partidele ce o compun azi vor găsi modalitatea de a colabora cu puterea pentru avantaje personale cât mai bune. Nu este deloc vreo noutate... CDR a procedat la fel, aşa cum pare că vor proceda toate alianţele în care există măcar un partid controlat de psd. Alegerile organizate de psd (nu usl, că nu prea mai contează şi pnl în ecuaţia asta) vor avea o singură finalitate posibilă, fraudă în care psd este specialist aducând scoruri de neimaginat pentru partid. Ne întoarcem încet, dar sigur la o stare în care am mai fost şi speram să nu mai fim, cea din 2000-2008. După nişte alegeri fraudate şi "câştigate" astfel de către psd, nimic în plan politic nu se mai poate schimba. Timp de patru ani psd va termina de reimplementat sistemul ticălos pe care-l reprezintă, probabil că vă scoate România din UE, iar Rusia va patrona subteran tara beneficiind de toate resursele ei. Odată ajunşi la putere, bolşevicii nu vor putea fi eliminaţi prin alegeri, iar prin alte mijloace este imposibil, fie şi teoretic.
În asemenea condiţii, când a fi de dreapta echivalează cu lupta în ilegalitate sub un regim comunist şi antidemocratic prefer să mă dau deoparte. Nu fac parte din găşti de interese, nu caut să parvin prin politica, dar nici nu văd cum m-aş putea exprima dacă aş rămâne activ. Prezenţa mea în rândurile dreptei româneşti nu a adus nimic epocal, eu însumi nu sunt indispensabil cauzei, astfel că autoizolarea mea şi depărtarea de politic nu se va face simţită în nici un fel. Vreau doar să precizez clar poziţia politică pe care o voi avea de azi înainte. Nu, nu voi face pace cu bolşevicii şi nici la un compromis nu voi ajunge cu ei. În felul meu voi lupta pe mai departe, doar ca la nivel ideatic şi mai puţin că acţiuni concrete şi voi rămâne un susţinător activ al Preşedintelui, aşa cum nu o singură dată am spus-o.