Labels

abdicare abjectie absurd abuz africa ahile alegatori alegeri apocalipsa arafat arma arta asistati aur avram iancu basarabia base batalie biserica bland bolsevici brad bucium cabinet cacarau calomnie caporal caragiale cartago ccr chisinau civilizatie comunist comunisti condamnare conspiratie constantinescu copii cosbuc credinta crestinism crime damasc dans demisie derbedei dictatura didona dreapta drept DW ecologisti economie educatie egipt eminescu energie eroi europa evaziune evreu farmece fascist fascisti felix foame folclor frauda fular Gargamel geniu geopolitica goagal goga grecia guvern haz hiram homer hotie hutuli iarna ilegalitati ilici imbecil incompatibil incredere independenţa inflatie innot investitori istorie înnot joc justitie lege liberali limba luminita amarie magie malina manipulare martisor melancolic mickey mouse micul che minciuna mineriada minte miscarea populara morala moscova MRU nastase nationalism nirvana non combat obiceiuri p pacalici parlament patriot pedeapsa penal persia perversiuni pictura pistol plagiat plagiator poezie politie ponta popular pornografie povesti presa preversiuni primar principate printese promiscuitate propaganda prost psd putin rambursare tva recesiune referendum regele mihai religie revolutie ritual romani romania rosia montana rusi rusia ruteni saracie savoare secaturi sex sfant sindicat social sov srr standford stanga stat de drept stea strousberg stroussberg STS talent tariceanu teatru tele-vizuina teroare tezaur tigani tigari tradare traditie transilvania tunisia turism tutun tvr unguri unire unpr usl vanghelie vantu vis vot woloch

14 aug. 2011

„ÎN ŢARA NOASTRĂ..." de Mihai Eminescu

În ţara noastră nu mulţi dintre bărbaţii politici se bucură de o reputaţie neatinsă. Veştejirea numelui celor mai mulţi dintre oamenii noştri de stat se datoreşte pe deoparte şcoalei radicale şi demagogice, care în lupta politică este condusă de funesta deviză : „calomniază, calomniază mereu; tot rămîne ceva de pe urma calomniei", iar pe de alta necorectitudinii în viaţa publică, lipsei de onestitate, de demnitate ce în adevăr caracterizează pe unii dintre bărbaţii noştri politici. De aci trebuia neapărat să nască pesimismul profund al publicului nostru.
Între aceia a căror reputaţie este adînc zdruncinată, pe de o parte prin propria lor purtare, pe de alta şi prin efectele calomniei, trebuie să înnumărăm în frunte pe d. Cogălniceanu, ministrul de interne. Aceasta nu este o părere a noastră, ci credinţa absolut generală şi foarte întemeiată a publicului.
Între aceia cari, cu toată înverşunarea calomniei, cu tot pesimismul exagerat al publicului, se bucură de o reputaţie de onestitate cu desăvîrşire nepătată, este fără îndoială onor. d. Lascar Catargiu. Onorabilitatea acestui bărbat nu o afirmăm noi ca organ al partidului ce se onorează a avea un aşa om între fruntaşii săi: ea este recunoscută şi preţuită de toată lumea.
Aşadar, aci stă trista morală a celor petrecute în şedinţa Senatului de luni.
Este vorba de nişte afaceri turburi, păgubitoare statului. D. Cogălniceanu, ministru, a cărui reputaţie nu poate fi mai veştejită decît este şi despre care o lume vorbeşte că s-a amestecat în aceste afaceri, nu ştie a se spăla mai bine de noroiul ce publicul i-l aruncă de pe toate locurile decît aruncîndu-1 personal în Senat asupra omului a cărui onestitate personală n-a fost pusă la îndoială un moment măcar nici de cei mai aprigi adversari politici ai săi, asupra lui Lascar Catargi !
Pînă să revenim, căci nu putem lăsa să treacă astfel aşa ignominii, publicul să judece despre caracterul scandalos al acestui incident.






[15 decembrie 1879]

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu