Labels

abdicare abjectie absurd abuz africa ahile alegatori alegeri apocalipsa arafat arma arta asistati aur avram iancu basarabia base batalie biserica bland bolsevici brad bucium cabinet cacarau calomnie caporal caragiale cartago ccr chisinau civilizatie comunist comunisti condamnare conspiratie constantinescu copii cosbuc credinta crestinism crime damasc dans demisie derbedei dictatura didona dreapta drept DW ecologisti economie educatie egipt eminescu energie eroi europa evaziune evreu farmece fascist fascisti felix foame folclor frauda fular Gargamel geniu geopolitica goagal goga grecia guvern haz hiram homer hotie hutuli iarna ilegalitati ilici imbecil incompatibil incredere independenţa inflatie innot investitori istorie înnot joc justitie lege liberali limba luminita amarie magie malina manipulare martisor melancolic mickey mouse micul che minciuna mineriada minte miscarea populara morala moscova MRU nastase nationalism nirvana non combat obiceiuri p pacalici parlament patriot pedeapsa penal persia perversiuni pictura pistol plagiat plagiator poezie politie ponta popular pornografie povesti presa preversiuni primar principate printese promiscuitate propaganda prost psd putin rambursare tva recesiune referendum regele mihai religie revolutie ritual romani romania rosia montana rusi rusia ruteni saracie savoare secaturi sex sfant sindicat social sov srr standford stanga stat de drept stea strousberg stroussberg STS talent tariceanu teatru tele-vizuina teroare tezaur tigani tigari tradare traditie transilvania tunisia turism tutun tvr unguri unire unpr usl vanghelie vantu vis vot woloch

1 sept. 2011

[„SE VORBEŞTE CĂ ÎN CONSILIUL..."] de Mihai Eminescu (III)

Toată lumea ştie cumcă, după atâţia seculi de persecuţiune , legile din 1863/4 făcute cu concursul românilor şi sacţionate prin domnitorul au fost cele mai mulţămitoare dintre câte au cunoscut românii transilvăneni de la decăderea lor până atunci. Şi cu aceste legi era supremaţia tot în mâna maghiarilor, pentru că aristocraţia, averea şi inteligenţa lor le asigura întâietatea sub orce împrejurări şi sub orice legi, chiar şi în absolutismul nemţesc ; — ele însă totuşi erau apte de a servi de baza unei adevărate şi sincere înfrăţiri între elementele ce locuiesc în această ţară. Ei ! dară maghiarilor chiar asta nu le-a venit bine la socoteală. Abia se împăcară cu Austria, numaidecât le scoaseră din vigoare, dezavuând şi chiar sancţionarea împăratului.

Se ştie cumcă ,,uniunea" sau mai potrivit fuziunea Transilvaniei cu Ungaria, aşa precum s-a efectuat , s-a făcut în contra voiei şi interesului poporului român, care este majoritatea precumpănitoare a locuitorilor Transilvaniei. Nu e lipsă ca noi să descoperim maghiarilor cumcă aceasta a străbătut până la suflet pe poporul român, căci aceasta o ştiu ei prea bine, o ştie lumea.

Nu e scopul nostru a discuta aici legalitatea acestor acte, ci luăm faptele împlinite aşa cum sunt , şi din situaţiunea creată de elementul domnitor voim să li dovedim maghiarilor realitatea tendinţei lor.
Ei bine ! de cumva acela care a aflat de bine şi consult a da aceste lovituri românului — necontenit afirmă şi se jură cumcă el voieşte bine românului, cumcă are interes vital a trăi în solidaritate frăţască cu el şi cumcă lucrează din toate puterile la esoperarea înfrăţirei — oricare om cu minte şi serios trebuie să creadă cumcă maghiarul va cerca să aline durerile cauzate românului prin faptele povestite cu alte recompense demne de doi fraţi. Şi cari sunt acele recompense ? S-a enunciat cumcă preste cele trecute se trage vălul uitărei .

Aceasta însă în faptă s-a estins numai la ,,honvezii " ungureşti din 1848, cari s-a reabilitat , oficerii lor cari au voit s-au reactivat , apoi cei neapţi s-au pensionat şi li [s-a] asigurat subsistenţă comodă, iar pentru invalizi s-au edificat un azil care se susţine din bugetul statului. A fi fost honved este titlu de a fi preferit la orice post. Dar românii cari au participat la mişcările din 1848 sunt despreţuiţi , conducătorii — oficerii — lor, şi chiar cei decoraţi , sunt necontenit insultaţi de societatea şi jurnalistica maghiară şi timbraţi de răi patrioţi, invalizii cari mai trăiesc şi orfanii lor pe strade, avizaţi la mila oamenilor — şi până când pentru aşa numiţii martiri maghiari din 1848 şi azi se ţin recvieme la cari asistă şi autorităţile publice, aceia cari au participat la înmormântarea martirului Iancu, care întru nimic n-a fost caracter inferior oricărui martir maghiar, nu numai jurnalistica i-a înfierat de trădători , ci au fost chiar urmăriţi de autorităţile publice.

Cu toate că Transilvania s-a contopit în Ungaria, fiindcă legea electorală a Ungariei era mai liberală decât a Transilvaniei, croită dinadins pentru ca poporul român să nu poată fi reprezentat în proporţiunea ce după numărul sufletelor şi după mărimea sarcinelor ce le poartă s-ar cuveni , pentru Transilvania au susţinut tot legea electorală transilvană până la 1875, când s-a făcut o lege nouă electorală pentru întreaga Ungarie.

Ar fi cugetat omul cumcă Camera Ungariei aici va fi la înălţimea chemărei sale şi, dacă ea susţine uniunea de faptă, va introduce în legea electorală un cens pentru întreg teritoriul Ungariei, dar ce să vezi ! anomaliile din legea Transilvaniei toate sunt susţinute pentru teritorul Transilvaniei, censul moderat din Ungaria nu l-a estins şi asupra Transilvaniei — aici a pus un cens atât de mare încât românii tot aşa de batjocoriţi sunt ca şi mai nainte.

În decursul dezbaterei acestei legi, maghiarii, dar mai cu samă transilvănenii , fără sfială o spuneau pe faţă cumcă elementul maghiar de aici este periclitat prin români, dacă cumva se va aplica şi aici măsura din Ungaria, va se zică : dacă în una şi aceeaşi ţară se va introduce o lege egală. Mai aprig inimic al românilor s-a arătat b. Gvr . Kemény , care, şi după ce primise Camera deputaţilor o lege în câtva mai favoritoare dreptăţei , a agitat prin jurnalistică şi în persoană la magnaţi ca să o respingă şi primind propunerile lui să asuprească pe români, ceea ce i-a şi succes, căci Casa boierilor, primind propunerile reacţionare ale lui, a retrimis legea astfel modificată la Camera deputaţilor, care apoi şi ea a primit-o . Şi aşa astăzi Ungaria, care după legile esistente constă şi din Transilvania, este reprezentată pe două baze, una mai liberală pentru Ungaria proprie şi alta reacţionară — fătul lui Kemény Gábor , inimicului espres al românilor — pentru Transilvania. Iar omul în care români[i] niciodată nu pot avea încredere, b. Kemény Gábor , pentru necorecta sa purtare faţă de Camera deputaţilor şi pentru ura manifestată cătră români numaidecât după fuziune , a fost remunerat cu înaltul post de secretar de stat în ministerul de interne. Astăzi el conduce destinele Transilvaniei.

Prin legea municipală s-a introdus sistemul viriliştilor . Aristocraţia de bani concurge în două moduri la reprezentanţa municipală. Ea dă jumătate din reprezentanţii municipiului fără alegere, şi cu votul concurge şi la alegerea celeilalte jumătăţi. Lucru firesc că viriliştii — adecă cei mai avuţi — nu pot fi din şirul foştilor eloţi, pentru că aceia n-au trăit în condiţiuni de a-şi putea câştiga averi şi cu neînsemnate escepţiuni toţi sunt din foştii stăpâni , care sunt maghiari, şi din succesorii lor în proprietăţi, cari sunt jidani.

Iar acei aleşi fiindcă la formarea cercurilor electorali nu se consideră numărul locuitorilor, ci numărul alegătorilor de deputat dietal , şi numai aceştia au drept de alegere şi pentru municipii, — apoi cu censul cel mare poporul român dă un contingent foarte neînsemnat de alegători , iară nobilii maghiari, fie ei cât de calici, tot sunt alegători . Iarăşi lucru firesc : cei aleşi în partea lor precumpănitoare sunt din şirul celor scoşi prin jidani dintre virilişti . Şi aşa : fie românii în municipiu în majoritate cât de precumpănitoare , în reprezentanţa lui, după lege, ei rămân într-o minoritate ce dispare.

Fiindcă şcolile confesionale totodată sunt şi naţionale, statul, prin legea despre instrucţiunea poporală , cu încetul le desfiinţează şi le înlocuieşte cu cele comunale, cari în esenţă sunt maghiare. Un stat atât de sărac şi poliglot ca al nostru, unde esistenţa naţionalităţilor este garantată prin lege, şi fiind naţionalitatea garantată, de sine ar urma ca statul să o şi ajutore întru dezvoltarea culturei sale — un astfel de stat zic, ar trebui ca să se bucure că confesiunele iau o mare sarcină de pe umerii lui, şi din mijloacele proprii se îngrijesc de cultura credincioşilor lor, ar trebui ca din toate puterile să ajutore şi încurajeze pe confesiuni  în patriotica lor tendinţă. La noi însă se întâmplă contrariul : nu numai li se deneagă şi chiar întrevenirea oficioasă în necazurile şcolilor confesionale, dară li se pun condiţiuni nesuportabile de subsistenţă şi prin aceasta sunt silite a se sinucide şi se preface în comunale, care, deşi tot din mijloacele comunei se susţin, ele nu mai sunt naţionale ci desnaţionalizătoare .

Deşi legea, şi anume § 58 art. 38, 1868, dispune imperios ca : ,,Fiecare elev să se instrueze în limba sa maternă " — asta nu se întâmplă în şcolile comunale — şi ca nici să se poată întâmpla să îngrijeşte ministerul prin aceea că nu-şi creşte învăţători cari să ştie limba poporului.
Dintre 20 de preparandii (şcoale normale ) de stat ce a înfiinţat de la promulgarea acestei legi, 3 sunt între români, una în Sigetul Marmaţiei , alta în Arad şi a treia în Deva .

După § 17 art. 44, 1868, tinerii români ar trebui să se instrueze în aceste institute în limba română. Se şi făcuse începutul în Deva cu curs paralel, acela însă numaidecât s-a şi desfiinţat, şi de atunci numai studiul limbei române se mai propune cum se propune, româneşte, celelalte studii, ori le pricep tinerii români ori ba — numai ungureşte. Ba ce să vezi ? Este ştiut cumcă fostul director al acestui institut a delapidat sume considerabile din dotaţiunea institutului în vara trecută, din care cauză este destituit şi întemniţat .

În comisiunea financiară a Dietei, în zilele trecute venind la pertratare budgetul ministerului de culte, la poziţiunea preparandiei din Deva se scoală o nouă capacitate financiară — şi aspirant deocamdată numai la postul de comite suprem în comitatul Hunedoarei — armeanul Lukács Béla , şi zice : ,,cumcă el nici un cruceriu nu votează pentru această preparandie până ce nu se va transforma radical ". Şi oare pentru aceea că ministrul a numit acolo director pre un amic al d-sale şi al inspectorului şcolariu , care în urmă, pentru delapidare de bani publici , a trebuit pus la răcoare? Nu ! de aceasta nu poate fi vorba, ci pentru că preparandia aceea este ,,cuibul daco - romaniştilor "! Ministrul apoi numaidecât s-a şi scuzat , recunoscând cumcă : ,,da ! s-au întâmplat acolo lucruri necuviincioase , un profesor nu numai studiul limbei şi literaturei române l-a propus româneşte, dar şi chiar alte studii; a luat însă măsuri ca astfel de abuzuri să nu să mai întâmple , căci pre negligentul director de până aci l-a substituit cu altul şi sperează că de aci încolo nu se vor mai comite astfel de lucruri". Nu pentru aceea am amintit cazul acesta pentru că ne-ar interesa poate soarta preparandiei de stat din Deva , ci pentru că este chiar recent şi foarte caracteristic.

O biată catedră pentru limba şi literatura română mai este la universitatea de la Cluj şi, pentru că profesorul român al acelei catedre a cutezat să-şi propună studiul în limba lui mi ţi-l-a luat la trei parale jurnalistica şi acest atentat poate că-i va costa postul.
Art. 44, 1868, § 17 prescrie cumcă : ,,Rezultatul învăţământului fiind scopul suprem al statului din punctul de vedere al culturei şi al buneistări generale, este dator guvernul în şcoli înfiinţate deja şi în celea ce după trebuinţă ,să vor înfiinţa de aci încolo prin stat a se îngriji ,,după putinţă" ca cetăţenii de orice naţionalitate a statului cari se află, în mase mai mari lângăolaltă să-şi poată câştiga instrucţiunea în limba lor maternă în apropierea locului lor până la gradul unde se începe instrucţiunea superioară academică".

Legea aceasta este în vigoare deja de 8 ani, de atunci s-au înfiinţat o mulţime de gimnazii , şcoale reale şi agronomice de stat, — cugeţi că între români, cari pretutindenea locuiesc în mase compacte , i-a fost ,,cu putinţă" guvernului a introduce limba propunerei româneşti în vro şcoală deja esistentă sau a înfiinţa chiar vreun gimnaziu, şcoală reală sau cel puţin o şcoală agronomică de stat cu limba propunerei cea românească? Doamne fereşte : aceasta nu ,,i-a fost cu putinţă", — însă i-a fost cu putinţă a retrage neânsemnata subvenţiune de stat de 4000 fl . de care se bucura gimnaziul românesc din Braşov chiar sub absolutism.

Noi contribuim milioane la tot felul de institute de stat cari toate sunt esclusive ale naţionalităţei maghiare, ba contribuim chiar şi la susţinerea teatrelor lor naţionale, şi din contribuţiunea noastră, în ciuda legilor nici măcar o para roşie nu ni se restituie pentru scopurile noastre de cultură.

Aşa numita ,,Lege despre egală îndreptăţire naţională" este aceea cu care se laudă ungurii în lumea mare cumcă nu mai are păreche de liberală.
E drept că nici nu are păreche. O lege care să lase uşa deschisă la tot felul de abuzuri ca aceasta nici că se mai află în toată lumea. În părţile ei cele mai esenţiale, unde se vede a acorda vrun favor naţionalităţilor, numaidecât se moderează prin cuvântul ,,după putinţă" (,,a lehetöségig ") şi apoi în aplicare niciodată nu este ,,cu putinţă".
P.e. § 6. Amploiaţii municipali , pe teritoriul municipiului, în corespondinţele lor uficiale cu comunele, adunările, reuniunile , institutele şi privaţii , ,,după putinţă" se vor folosi de limba acestora.
§- 1 17. relativ la institutele de învăţământ citat mai sus, încă este cu ,,lehetöségig ".
§- 1 27. „La ocuparea funcţiunilor şi în viitor numai calificaţiunea personală servind de normă, naţionalitatea cuiva de aci încolo nu se poate considera de piedecă la ocuparea a nici unei funcţiuni sau demnităţi din ţară. Ci din contra guvernul ţărei se va îngriji ca la posturile judecătoreşti şi administrative şi cu deosebire la cele de comite suprem, „după putinţă" să se aplice persoane deplin versate în limbile necesarie şi cualificate , — din sânul diferitelor naţionalităţi".
Apoi § 4, art. IV, 1869, care este în strînsă legătură cu acesta, zice : ,,La ocuparea posturilor judecătoreşti să se observe cu deosebită atenţie ca numirile la tribunalele de prima instanţă şi la judeţele singulare , pre lângă calificaţiunea prescrisă în §§ 6 şi 7 ,,după putinţă", să se facă conform dispoziţiunelor §- lui 27 art. 44, 1868, cu consideraţiune ecuitabilă la naţionalităţile ce locuiesc pe teritorul respectivului tribunal".

Adevăratul şi moralul înţeles al acestor §§ ar fi ca : în municipii, de cumva se află, să se aplice în diregătorii indivizi de acei cari sunt în stare a corespunde cu comuna şi privaţii în limba lor.
Asta, şi chiar de n-ar fi o lege, o pretinde mintea sănătoasă şi este cel mai esenţial tribut al bunei administraţiuni . Oameni de aceştia în toate municipiile se află în abundenţă , dar chiar pentru această însuşire nu se aplică. În toată ţara nu mai este nici un vice-comite (subprefect român, şi de cei mai mici diregători încă abia ici-cole câte unul ex peculiari gratia , care şi aceia numai ei ştiu bieţii cu câte umiliri şi sacrificie se mai pot susţine în posturi.

Iar înţelesul §§- lor privitori la denumiri ar fi cumcă : pe teritoriul locuit de naţionalităţi la posturile de comiţi supremi şi juzi oamenii din sânul acelor naţionalităţi ,,caeteris paribus " să fie preferiţi .
Aceasta iarăşi o pretinde interesul adevăratei administraţiuni, a promptei şi ieftinei justiţii .
Ei, dar cum o interpretă guvernul ?
Pe timpul când s-a votat legea, şi înainte de aceea încă, mai aveam ici colea câte un diregător înalt, pe la guvernul transilvan şi pe la ministeriu. În ministerul de culte — cel mai însemnat pentru noi — aveam chiar un secretar de stat. Astăzi nu mai este nici chiar un concipist măcar, toţi sunt parte demisionaţi , parte pensionaţi în etatea cea mai viguroasă. Cine pofteşte putem servi şi cu numele. Comiţi resp . capitani supremi aveam în Arad, Caraş , Cetatea de Piatră, Zarand , Făgăraş, Năsăud, Alba superioară şi Doboca , astăzi ,,cu deosebire" de aceştia în ţara întreagă nici unul nu mai avem.

La înaltele curţi judecătoreşti, parte prin moarte, parte prin demisionări , parte prin destituiri , pe zi ce merg se impuţinează numărul românilor fără a se denumi alţi români cel puţin în locul lor. Au răposat de la Înalta Curte mai mulţi, de la Tabla Regie aseminea a demisionat unul şi s-a destituit altul fără proces disciplinar, fără pensiune după mulţi ani de serviciu, şi s-au pensionat 3 şi în locurile vacante n-au mai urmat români. Astăzi avem la Curtea de casaţiune : între 20 de judecători resp . preşedinţi — unul, — la Curtea supremă: între 50 — doi, şi la Tablele Regeşti : între 148 şepte români. Cu ocaziunea organizărei tribunalelor au capatat şi câteva locuri româneşti tribunale de prima instanţă, p.c. Oraviţa , Boroşineu , Făgăraş etc. etc. — la cele două reducţiuni toate s-au desfiinţat. Se denumise dintre români şi câţiva preşedinţi de tribunale — au mai rămas doi, — dintre cari unul este esilat între secui altul la Karczag , pe unde nu văd pui de român. Juzi de tribunale, juzi şi subjuzi singulari erau un număr oarecare, cei mai mulţi dintr-înşii sunt deja pensionaţi în cea mai bună etate, mare parte răsfiraţi pe unde nici n-au visat, pe la Szegedin , Karczag , Dobriţin , Kecskemét , Sárospatak , Kaposvár , Székesfehérvár , Gyone şi mai ştie-i D-zeu pe unde printre maghiari şi slovaci, unde cea mai necesară calificaţiune a lor — cunoştinţa limbei române — trece pe nimica : iar în locul lor printre români sunt denumiţi străini cari nu cunosc nici poporul român nici limba lui şi-i fac dreptate cu ajutorul servitorului de cancelarie .

Pe baza diplomei din octomvrie 1860 şi mai târziu a legilor din 1863/4 s-au fost introdus limbele naţionalităţilor ca limbă de partide pe la cele mai multe judecătorii.

În privinţa acestui uz zice § 9, art. 44, 1868 cumcă : ,,până când în privinţa definitivei organizări a judecătoriilor de prima instanţă şi în privinţa introducerei verbalităţei nu va decide legislaţiunea — se susţine pretutindene uzul de până aici".

Legislaţiunea încă n-a dispus cele prevăzute în lege, prin urmare § citat este în deplina vigoare. Ei, dar ce să faci ? legea ,,despre egala îndreptăţire naţională" atât este de sântă în Ungaria, încât nu numai o poate călca fiecare nepedepsit ci din contra : cel ce o calcă e remunerat şi cel ce o ţine e pedepsit. Fiecare jude singular şi preşedinte de tribunal se constituie în legiuitor şi în puterea sa de jude respinge actele ce nu sunt compuse în limba maghiară. În contra unei astfel de deciziuni ilegale nicăieri nu afli remediu. Dacă dai recurs de nulitate , curtea de casaţiune îl respinge, pe motiv că : cazurile de nulitate sunt taxative precizate în § 297, procedura civilă, şi acolo nu este prevăzut astfel de caz. Dacă recurgi la ministru, — el zice că : în trebile judecătoreşti n-are treabă, nu se amestecă.

Dacă duci afacerea înaintea Camerei şi acolo interpelezi pe ministru, cum au făcut Trauschenfels , acolo nu se sfieşte ministrul a înfrunta pe naţionalităţi pentru că se folosesc de dreptul lor şi ,,recunoaşte cumcă fapta respectivului preşedinte sau jude este călcarea legei esistente, însă legea nu este bună şi va face propunerea ca să se modifice legea, ca să se potrivească cu faptul denunţat . Nu vine cu propunerea, dar stând legea neabrogată , nu o respectează guvernul şi sufere ca să o calce amploiaţii subalterni şi prin aceasta apoi uzul limbelor nemaghiare pe lângă toată garanţia legei s-au şters pe la toate tribunalele.

Iată ce este legea acea vestită de naţionalităţi pentru care toleranţa maghiarilor în ochii Europei nepreocupate este cel mai frumos fenomen a secolului. Este o lege făcută cu rezerva mentală de a nu o respecta, este sorgintea persecuţiunei naţionalităţilor, — şi nu ne sfiim a zice, este sorgintea ruinărei patriei, pentru că printr-însa se dezrădăcinează din inimele, cetăţenilor statului, respectul cătră sfinţenia legilor ce negreşit trebuie să conducă la demoralizarea generală.

Este într-adevăr un lucru curios într-un stat liber şi civilizat a esprima prin lege cum că : ,,naţionalitatea cuiva nu se poate considera de piedecă la nici o dregătorie sau demnitate din ţară" (vezi § 27). Şi astfel de §§ nu mai vezi prin legile altor ţări, pentru că sunt superflue , — aici însă în astă lege, în care tot ce este scris pentru aceea s-a scris ca în faptă să se urmeze contrariul — a fost chiar la locul său — pentru că în faptă astăzi, naţionalitatea română este piedică la orice oficiu sau demnitate în ţara noastră!
Să mai amintim pe scurt şi de arondarea parţială a comitatelor , care se efectuă în anul acesta.
Se zicea cumcă arondarea se face din motivul bunei administraţiuni, în faptă însă s-a făcut din motivul că, cu toată vitregitatea legilor, totuşi mai erau în ţară câteva municipii unde naţionalităţile reuşau în preponderanţă faţă de maghiari, aşa erau : d.c. districtul Chichindei sîrbesc în Banat, comitatul Zarand , capitanate [le] Cetatea-de-Piatră , Făgăraş, Năsăud. româneşti şi scaunele săseşti , cari apoi prin arendarea , afară de Făgăraş, care a mai căpătat element străin din alte comitate , toate s-au desfiinţat şi răsfirat prin alte comitate .
Întreaga Transilvanie a fost rău împărţită în trecut, pentru că era fătul celor 3 naţiuni şi 4 religiuni privilegiate de nainte de 1848 şi era şi teritorialmente împărţită Transilvania conform interesului naţional al maghiarilor, saşilor şi secuilor ; dar totuşi rămăsese ici colea câte un petec care încă pe atunci era grăniceresc şi după desfiinţarea graniţei devenise aceea ce era: românesc.

Însă acuma, după noua arondare, românii aşa sunt imbucătăţiţi printre elementele neromâne încât cu ajutorul şi a legei municipale, nicăieri nu pot deveni hotărâtori în trebile municipale decât numai în Făgăraş, unde însă prefectului i este permis a calca legea, precum s-a dovedit şi mai curând cu ocaziunea alegerei comisiunei administrative, şi prin asta a paraliza majoritatea română.
Să mai vorbim şi de toleranţa socială a maghiarilor mai cu sama transilvaneni faţă cu românii ?
Nu o facem aceasta, căci ne temem că ne-am pierde pacienţa de a o trata şi acea cestiune cu sânge rece şi am ajunge la rezultate cari i-ar aduce pe stăpânitorii maghiari prea aproape de modernii lor consângeni .

,,Telegraful român" face deci întrebarea :
cari sunt bazele pe cari un popor conştiu de demnitatea sa ar putea incheia o sinceră alianţă cu poporul maghiar aşa precum ni se prezintă el astăzi? Să binevoiască a ni dovedi cu fapte dar nu cu fraze nici cu legi scrise cumcă : celea enumerate de noi nu sunt adevărate, căci noi zău nu aflăm nici o bază pe care s-ar putea realiza o adevărată şi sinceră frăţie intre noi şi ei, nu vedem egalitate numai în darea de bani şi de sânge şi afară de acestea pe toate terenele numai umiliri, de considerări şi persecuţiuni nedemne de fraţi.







[17, 19, 21, 26, 28 noiembrie 1876]



0 comentarii:

Trimiteți un comentariu