Labels

abdicare abjectie absurd abuz africa ahile alegatori alegeri apocalipsa arafat arma arta asistati aur avram iancu basarabia base batalie biserica bland bolsevici brad bucium cabinet cacarau calomnie caporal caragiale cartago ccr chisinau civilizatie comunist comunisti condamnare conspiratie constantinescu copii cosbuc credinta crestinism crime damasc dans demisie derbedei dictatura didona dreapta drept DW ecologisti economie educatie egipt eminescu energie eroi europa evaziune evreu farmece fascist fascisti felix foame folclor frauda fular Gargamel geniu geopolitica goagal goga grecia guvern haz hiram homer hotie hutuli iarna ilegalitati ilici imbecil incompatibil incredere independenţa inflatie innot investitori istorie înnot joc justitie lege liberali limba luminita amarie magie malina manipulare martisor melancolic mickey mouse micul che minciuna mineriada minte miscarea populara morala moscova MRU nastase nationalism nirvana non combat obiceiuri p pacalici parlament patriot pedeapsa penal persia perversiuni pictura pistol plagiat plagiator poezie politie ponta popular pornografie povesti presa preversiuni primar principate printese promiscuitate propaganda prost psd putin rambursare tva recesiune referendum regele mihai religie revolutie ritual romani romania rosia montana rusi rusia ruteni saracie savoare secaturi sex sfant sindicat social sov srr standford stanga stat de drept stea strousberg stroussberg STS talent tariceanu teatru tele-vizuina teroare tezaur tigani tigari tradare traditie transilvania tunisia turism tutun tvr unguri unire unpr usl vanghelie vantu vis vot woloch

25 iun. 2011

"Onoarea" regala

Cand Bodnarenko a pus mana pe Antonescu sa-l aresteze, Maresalul i-a spus scurt: "Porcule, cum indraznesti sa pui mana pe un maresal al armatei romane?". Si ala a retras mana. Ulterior, chiar Antonescu si-a comandat plutonul de executie. Asta e onoarea la romani. Gestul regelui este dezonorant definitiv. Era obligat prin pozitia pe care o avea, dar era in egala masura obligat si prin gesturile cu adevarat regale ale predecesorilor lui sa refuze abdicarea. Ce-i puteau face? Sa-l omoare? Scandalul ar fi fost urias si comunistii, o mana de straini si ceva cozi de topor autohtone, numai de asta n-aveau nevoie. Sa-l duca in puscarie? Nu aveau cum; se bazau pe tancurile rusesti, dar nici alea n-ar fi facut fata, atat de mare era atasamentul romanilor fata de Casa Regala care insemna Romania. Cineva spunea ca oricum tot aia era si daca nu abdica... Poate... Dar parca nu e totuna daca esti calcat in picioare dar ramai demn cu situatia cealalta: cocosat de umilinta, batut (nu regele, ci romanii), alungat, cu poporul maltratat si cu intelectualitatea ingropata in gropi comune. Ungaria a pierdut in al doilea razboi mondial, dar a facut-o cu demnitate, asa cum s-a intamplat si cu alte tari care au pierdut razboiul; razboiul l-au pierdut, dar onoarea nu. "Ce conteaza onoarea?", va spune poate cineva? Daca onoarea, demnitatea nationala nu conteaza atunci nu meritam sa mai existam ca popor ce ne-am stiut face respectati de-a lungul vremii. Desigur, Romania a fost singura tara implicata in razboi care "a intors armele" si tot singura care, desi a avut un rol hotarator in terminarea razboiului, acesta s-a terminat pt noi ca... tara infranta care a platit grele despagubiri "fratelui de la Rasarit". Sa nu uitam ca regimul instalat lejer ca urmare a "regalului" gest s-a facut cunoscut ca fiind cel mai represiv si odios de violent regim din tot lagarul socialist, dupa cel sovietic. Mortii aia care aveau "vina" de a fi fost patrioti adevarati apasa oare pe umerii regelui? Se intreaba el vreodata daca nu cumva un graunte de onoare n-ar fi fost mai bun decat regala-i piele? Care era datoria lui? Sa duca rezistenta in fata ocupantului pana la capat, pana la sacrificiul de sine daca trebuia; asta era adevaratul mandat pe care il primise de la Regele Ferdinand. In loc de asta, a ales o cale comoda, chiar daca dezonoranta. Sigur ca i-a fost frica, dupa cum motiva cineva, dar asta nu inseamna nimic. Mie poate sa-mi fie si frica pt ca nu sunt rege si nici nu am, cum avea el, responsabilitatea unui intreg popor, dar lui, regelui n-avea voie sa-i fie frica; inainte de orice - onoarea si responsabilitatea fata de poporul tau. Sa mai zic acum ceva despre onoare cand acelasi "regal" personaj se simte ca porcul in noroi in compania unui vanzator de tara ca ili(c)escu sau a unui turnator odios ca Felix, amandoi aparatorii lui de azi? Mai bine sa povesteasca batranul rege ce stie el despre onoare, nu ce a facut cu ea, ca asta stim mult prea bine.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu