Labels

abdicare abjectie absurd abuz africa ahile alegatori alegeri apocalipsa arafat arma arta asistati aur avram iancu basarabia base batalie biserica bland bolsevici brad bucium cabinet cacarau calomnie caporal caragiale cartago ccr chisinau civilizatie comunist comunisti condamnare conspiratie constantinescu copii cosbuc credinta crestinism crime damasc dans demisie derbedei dictatura didona dreapta drept DW ecologisti economie educatie egipt eminescu energie eroi europa evaziune evreu farmece fascist fascisti felix foame folclor frauda fular Gargamel geniu geopolitica goagal goga grecia guvern haz hiram homer hotie hutuli iarna ilegalitati ilici imbecil incompatibil incredere independenţa inflatie innot investitori istorie înnot joc justitie lege liberali limba luminita amarie magie malina manipulare martisor melancolic mickey mouse micul che minciuna mineriada minte miscarea populara morala moscova MRU nastase nationalism nirvana non combat obiceiuri p pacalici parlament patriot pedeapsa penal persia perversiuni pictura pistol plagiat plagiator poezie politie ponta popular pornografie povesti presa preversiuni primar principate printese promiscuitate propaganda prost psd putin rambursare tva recesiune referendum regele mihai religie revolutie ritual romani romania rosia montana rusi rusia ruteni saracie savoare secaturi sex sfant sindicat social sov srr standford stanga stat de drept stea strousberg stroussberg STS talent tariceanu teatru tele-vizuina teroare tezaur tigani tigari tradare traditie transilvania tunisia turism tutun tvr unguri unire unpr usl vanghelie vantu vis vot woloch

15 oct. 2012

De la politica de cumetrie la politica de oierie


De mai multă vreme derizoriul a acaparat politica românească. După episoadele de un penibil extrem în care Dottore a fost făcut de cerneală întregii Europe şi nici spectacolul jenant al ne-sinuciderii ne-ratate a puşcăriaşului Năstase speram că nimic de gen să nu-şi mai facă apariţia pe scenă politică mioritică. Trebuie să remarcăm ca un anumit soi de primenire a clasei politice se face chiar în aceste zile. O primenire care nu schimbă nimic fundamental, ci schimba doar actorii. Politica în sine n-are multe elemente morale pe care să le promoveze real, dar în orice ţară din lume, în orice democraţie care se respectă se păstrează cu stricteţe aparenţa de moralitate cu care politicienii se învesmântează în mod obligatoriu. Politicianul german sau francez face aceleaşi lucruri ca şi cel roman, dar diferenţa dintre ei apare tocmai în respectarea de faţadă a anumitor norme morale. Şi neamţul are o amantă, dar nu se afişează cu ea pentru că ştie că altfel va trebui să demisioneze; şi francezul face afaceri necurate, dar nu-şi permite să ajungă publice dacă nu vrea să plece din politica pe uşa din dos. Politicianul roman n-are asemenea complexe. El neagă şi problema trebuie să dispară. Primul copiator al guvernului este de câteva ori dovedit că plagiator şi mincinos patologic, dar nici vorbă să demisioneze. Cu ani în urmă, Kurt Waldheim, fost secretar general al ONU a fost ales preşedinte al Austriei. Imediat a izbucnit scandalul care l-a terminat politic, chiar dacă social-democratul austriac a refuzat să demisioneze (un model copiat azi şi de către comunistii-fascisti romani): Waldheim se făcea vinovat de crime de război împotriva partizanilor sârbi în cel de-al doilea război mondial. Deşi era de notorietate că fusese naţional-socialist, ascunsese activitatea sa din Balcani. Ţările civilizate l-au repudiat imediat, dar el a rămas ferm... în funcţie. În exact aceeaşi situaţie se afla şi Ponta, cel care nu e capabil să spună "n-am plagiat pe nimeni", dar are grijă să spună că Base "îl şantajează" (e atât de prost încât nu realizează că admite indirect că Base are ca real acest subiect al "şantajului"; tocmai asta e problema lui şi nu un nedovedit şantaj).

Mazăre îl are pe frăţior ca parlamentar; famiglia Ponta-Sarbu are şi ea locurile sale ocupate în politică, iar exemplele pot continua şi la alte partide. Dar publicul votant are nevoie şi de mici schimbări, aşa că partidele au operat câteva mutări strategice de personal. Turnătorul Ghise nu şi-a făcut treaba, deşi i s-a pus în vedere că trebuie să obţină demiterea Preşedintelui, asdar locul lui în Parlament va fi luat de turnătorul S.R. Stănescu ( nu de alta, dar să nu piardă pnl-ul turnătorii). La psd, Surupaceanu a fluierat în biserică, aşa că nu mai pupă încă un mandat, dar în locul său va veni legionaroidul dezaxat Jiji; doar cele două partide sunt în acelaşi cartel. Becali este un fanfaron băgat în faţă (contra cost) de Felix. Ceea ce nu ştie turnătorul Felix e că, în ciuda girului moral pe care Becali l-a primit din partea turnătorului Quintus, pnl s-a ales cu o bombă cu ceas care va exploda exact în faţa lor într-un moment imposibil de anticipat. E de neînţeles cum de oierul nu s-a orientat către partidul lui MRU, că tot şi-au luat amândoi partidele de la acelaşi Lis, păstrătorul de formaţiuni politice gata de funcţionare. Becali nu există din punct de vedere politic. El este doar un dezaxat care a lepădat şuba miţoasă pentru a îmbrăca un costum Armani; a lăsat măgarii pentru a urca în Maybach. Schimbarea nu l-a civilizat, nu o conştientizează, aşa că a rămas un cioban spoit cu aparentă de filantrop. Nu, Becali nu e filantrop, ci doar îşi caută un prestigiu, întâi în ochii săi şi apoi ai altora. El nu ajută şi nu are participare afectivă în raport cu suferinţa umană. La el totul se reduce la bani. Da bani pentru locuinţele sinistraţilor sau pentru o biserică, schit etc., dar o face pentru că poate, nu pentru că îl mişcă greutăţile prin care trec semenii lui. Practic, Becali îşi cumpără notorietatea. În afara acestui aspect al personalităţii sale, Becali nu e decât o jigodie oarecare, un derbedeu sigur pe banii cu care cumpără conştiinţe şi suflete. În rest, Jiji rămâne un cocalar poleit, unul josnic şi vulgar, un caz mai potrivit unui spital de psihiatrie decât unui parlament.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu