Despre discursul la Primul Congres al monarhiei

Am asistat siderat la un discurs politic al lui Mihai de Romania. In sala, niste catei sorbeau loialitate, respect si democratie cu gurile larg cascate (la indicatiile lui Felix). "Oratorul" a rostit o serie de platitudini fara legatura cu aniversarea sa, n-a multumit pentru invitatie si a tinut sa spuna ca "nu văd România de astăzi ca pe o moștenire de la părinții noștri, ci ca pe o țară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noștri". Nici o vorba despre regretele altfel normale pentru un rege culpabil de tragedia prin care a trecut un popor intreg din cauza frustrarilor sale in fata Maresalului Antonescu si vinovat daca nu de tradare, macar, conform lui Carol al II-lea, de lasitate. A calcat in picioare mandra Casa Regala care a faurit prin predecesorii sai Romania moderna facand pactul cu diavolul rosu, iar azi - cu "patriarhul rosu". Acest al doilea pact a fost deja rasplatit de guvernul Tariceanu prin restituirea bunurilor Casei Regale, nu Casei, ci lui Mihai care nu este Casa Regala, ci doar seful ei. La finalul discursului gangavit, dar de aceasta data fara traducere scrisa pe ecran, Marea Adunare Nationala a izbucnit in ropote de aplauze si ovatii, cu ochii in lacrimi de crocodil pentru exceptionala clarviziune a Conducatorului iubit. Sau el nu e in functie? Zau? Nu e? Asa mi s-a parut... Atunci, niste prosti s-au ridicat in picioare si l-au aplaudat isteric pe invitatul care s-a gainatat in capul lor fara ca macar sa le zica, regal si superior: Merci, ba! Sa nu uit: care este istoricitatea excesiv anuntata a discursului dudist; pardon, "regal"? Sau hiper-mediatizarea ex-regelui este destinata a creea "avant la lettre" o imagine viitorului candidat "independent" sustinut de usl(!), "prince" Dudu?