Labels

abdicare abjectie absurd abuz africa ahile alegatori alegeri apocalipsa arafat arma arta asistati aur avram iancu basarabia base batalie biserica bland bolsevici brad bucium cabinet cacarau calomnie caporal caragiale cartago ccr chisinau civilizatie comunist comunisti condamnare conspiratie constantinescu copii cosbuc credinta crestinism crime damasc dans demisie derbedei dictatura didona dreapta drept DW ecologisti economie educatie egipt eminescu energie eroi europa evaziune evreu farmece fascist fascisti felix foame folclor frauda fular Gargamel geniu geopolitica goagal goga grecia guvern haz hiram homer hotie hutuli iarna ilegalitati ilici imbecil incompatibil incredere independenţa inflatie innot investitori istorie înnot joc justitie lege liberali limba luminita amarie magie malina manipulare martisor melancolic mickey mouse micul che minciuna mineriada minte miscarea populara morala moscova MRU nastase nationalism nirvana non combat obiceiuri p pacalici parlament patriot pedeapsa penal persia perversiuni pictura pistol plagiat plagiator poezie politie ponta popular pornografie povesti presa preversiuni primar principate printese promiscuitate propaganda prost psd putin rambursare tva recesiune referendum regele mihai religie revolutie ritual romani romania rosia montana rusi rusia ruteni saracie savoare secaturi sex sfant sindicat social sov srr standford stanga stat de drept stea strousberg stroussberg STS talent tariceanu teatru tele-vizuina teroare tezaur tigani tigari tradare traditie transilvania tunisia turism tutun tvr unguri unire unpr usl vanghelie vantu vis vot woloch

11 sept. 2013

Secrete arzătoare (IX)

Elizabeth Bathory 
 Rar şi ipocrit simulează grija de a nu afla fostul soţ ce apucături are ea; nu, nu e vorba despre ceea ce face departe de ochii indiscreţi ai unei "lumi rele", ci doar despre acea parte a vieţii sale ascunse, mult mai puţin gravă decât vânzarea trupului unor maniaci obsedaţi sexual. Fireşte, primul ei gând nu e la copilul care creşte educat de cine vrea, pe unde apucă să fie lăsat de "grijulia" sa mamă, ci la beneficiile pe care ea le are ca urmare a încredinţării minorului. Acum, nu că respectivul nu ar şti de ce ea era un bolovan de gâtul părinţilor şi nici că sfinţenia ei l-ar fi împins la divorţ, dar în mod clar Didina n-are nici o apăsare sufletească sau teamă, cel puţin nu din partea fostului soţ. El a lăsat copilul care l-ar fi încurcat şi-şi plăteşte liniştea prin pensia alimentară. Dacă ea se ocupă sau nu de copil, asta contează mai puţin; deocamdată... Fireşte, chiar dacă n-ar avea un salariu îndestulător şi tot i-ar ajunge pensia copilului, dar problema ei nu e financiară; Didina n-a devenit un obiect sexual din vreo necesitate, ci doar pentru a-şi ostoi complexele şi pentru a-şi regla umorile. Sexul obseda(n)t a devenit modul ei de exprimare, iar plăcerea umilinţei – fericirea sexuală supremă.

Nu, n-o deranjează că apare pe site-uri porno şi nici în pozele aproape de aceeași factură trimise diverşilor beneficiari ai serviciilor sale obsesionale. Ştie că ei n-au nici un interes să le publice, iar pentru a împiedica asta, ea îi va satisface de fiecare dată când ei îi vor cere, secretele sale murdare rămânând astfel adânc îngropate. E o femeie intersantă Didina... N-are nici o reţinere să se pozeze goală sau să-i lase pe alţii s-o facă în timp ce ea ia masa în genunchi sau în timpul punerii în practică a unei obsesii a lui "Horse", de exemplu. Va rămâne degajată şi se va expune până la detaliile cele mai intime, fără ca asta să trădeze pe faţa ei nici cea mai mică emoţie sau jenă, altfel firească. După atâta vreme, Didina îşi vede propria nuditate ca pe un firesc oferit bărbaţilor, cei care îi fac viaţa frumoasă şi liniştită. Cantitatea uriaşă de poze şi risipa pe care ea o face în eforturile de a vedea aproape oricine cât de departe e ea dispusă să meargă, toate sunt indicatoare precise ale unei minţi profund tulburate.

Toate noţiunile au căpătat sensuri schimbate la Didina, iar viaţa sa pervertită a inversat ierarhia valorilor. Acum ea doar aşteaptă ca o victimă nouă, de preferat tânără şi cu veleităţi artistice, să se alăture celorlalţi clienţi ai săi. Faţă de junele imberb va simula tristeţea extremă şi nefericirea de a constata că pe lume sunt şi oameni răi, care urăsc valorile morale pe care ea le adoră, oameni pe care nu are cum să-i înţeleagă în răutatea lor; ea este oricum deasupra acestor indivizi măcinaţi de frustrări şi, eventual, complexaţi. Iar junele, aprins de vorbele atent plasate va sări imediat în ajutorul frumoasei femei care l-a ales pe el, (tocmai pe el!), pentru a-şi deschide sufletul nefericit! Îşi va spune fără reţinere că această femeie delicată şi ingenuă merită să fie alinată, iar el, ca un artist ce e, nu va face economie de energie pentru ca blonda să treacă peste nişte momente atât de apăsătoare. Cam aşa îşi începe Didina atacul... După ceva vreme, cu o modestie şi un bun simţ bine simulate ce maschează perfect râsul cinic care o chinuie, blonda îi va spune tânărului artist că ea, cea pe care el o vede, nu este cea mai bună alegere a sa, tânărul meritând să aibă alături o fată de vârsta lui, nu pe ea, cea chinuită de greşelile trecutului. Artistul nu va ezita în a-i declara că o fiinţă atât de pură este imposibil să aibă un trecut atât de încărcat, iar ea îi va povesti cu tristeţe că a făcut mari greşeli în viaţă, ele fiind... câteva relaţii anterioare; două, maxim trei relaţii şi fără detalii, cum îi este obiceiul. Prin această stratagemă, Didina îşi va prinde în mreje noua victimă. Apoi vor urma discuţiile intime, din ce în ce mai intime, pozele trimise, întâi decent îmbrăcată, apoi neglijent semi-dezbracată, apoi goală, apoi...

În acest fel, Didina îşi va mai găsi un client, unul care prin tinereţea lui s-o facă să se simtă iar tânără, atât în ochii proprii, cât şi în cei ai prietenelor. Că nefericitul a "reuşit" să se lase cucerit de o fantomă, de o fiinţă iluzorie, de o "văduvă neagră" căreia îi va cădea pradă, asta el încă nu realizează. O va plăti şi el, ca şi ceilalţi, dacă nu cu bani, măcar cu creaţiile sale artistice, în schimb primind ceea ce Didina poate cel mai bine: sexul maladiv care linişteşte complexele, fie ele şi ale unui tânăr abia ieşit dintr-o adolescenţă târzie. În explozia sexuală a frustrărilor, dama este doar o executantă a ceea ce mereu a ştiut bine, martori stând bărbaţii din oraşul unde s-a născut: perversiunea umilitoare, dar atât de necesară pentru ca ea să se simtă o femeie împlinită. Cu tânărul şi naivul său partener, Didina va mai juca o vreme comedia "castităţii", doar până ce se va asigura că el e dispus să accepte orice pentru a beneficia de serviciile ei. În timpul ăsta, artistul îi va declara dragostea, ea o va primi cu o bine studiată, dar falsă modestie, iar el va etala o gamă variată de manifestări afective. Blonda va înregistra fiecare fragment considerat important din declaraţiile lui, le va copia şi le va trimite complicilor ei, ele reprezentând tot atâtea motive de râs cinic şi de sarcasm pe seama bietului îndrăgostit.


Cândva, în adolescenţă, atunci când şi-a început "cariera", se visa şi ea, ca şi Mărgelica, seducându-l pe prinţul din poveşti, dar micul orăşel în care se născuseră le-a eliminat şansele de a accede la aşa ceva. S-au mulţumit cu nişte căsătorii "bune", în Capitală, departe de locul unde erau atât de bine cunoscute. Didina nu de căsătorie avea nevoie, ci doar de posibilităţile pe care ea i le oferea de a-şi reclădi o imagine onorabilă într-un oraş mare; acolo ea va putea să ducă o viaţă dublă, fără teama că adevărata sa natură ar putea ieşi la iveală; avea destulă experienţă pentru a putea ţine departe un trecut dezonorant. Cât despre prezent, blonda ştia că duplicitatea sa nativă o va ajuta să-şi păstreze imaginea dorită, în timp ce ea se va putea deda orgiilor celor mai bolnăvicioase, singurele capabile să o facă să simtă că trăieşte; frumos și liniștit...





Această producţie literară se află sub protecţia dreptului de proprietate intelectuală.
                                

Orice asemănare cu persoane sau fapte reale este întâmplătoare.

2 comentarii:

  1. Chiar este intamplatoare? Sper dintot sufletul sa nu fie persoana la care ma gandesc!

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, personajele sunt imaginare si la fel si intamplarile. O analiza a unei vieti duble nu este neaparat legata de realitatea imediata, ci mai mult de niste posibile comportamente deviante ce pot fi intalnite peste tot pe mapamond. Incerc sa fac o sinteza a lor.

    RăspundețiȘtergere