Labels

abdicare abjectie absurd abuz africa ahile alegatori alegeri apocalipsa arafat arma arta asistati aur avram iancu basarabia base batalie biserica bland bolsevici brad bucium cabinet cacarau calomnie caporal caragiale cartago ccr chisinau civilizatie comunist comunisti condamnare conspiratie constantinescu copii cosbuc credinta crestinism crime damasc dans demisie derbedei dictatura didona dreapta drept DW ecologisti economie educatie egipt eminescu energie eroi europa evaziune evreu farmece fascist fascisti felix foame folclor frauda fular Gargamel geniu geopolitica goagal goga grecia guvern haz hiram homer hotie hutuli iarna ilegalitati ilici imbecil incompatibil incredere independenţa inflatie innot investitori istorie înnot joc justitie lege liberali limba luminita amarie magie malina manipulare martisor melancolic mickey mouse micul che minciuna mineriada minte miscarea populara morala moscova MRU nastase nationalism nirvana non combat obiceiuri p pacalici parlament patriot pedeapsa penal persia perversiuni pictura pistol plagiat plagiator poezie politie ponta popular pornografie povesti presa preversiuni primar principate printese promiscuitate propaganda prost psd putin rambursare tva recesiune referendum regele mihai religie revolutie ritual romani romania rosia montana rusi rusia ruteni saracie savoare secaturi sex sfant sindicat social sov srr standford stanga stat de drept stea strousberg stroussberg STS talent tariceanu teatru tele-vizuina teroare tezaur tigani tigari tradare traditie transilvania tunisia turism tutun tvr unguri unire unpr usl vanghelie vantu vis vot woloch

21 sept. 2012

Proşti vs. Deştepţi


Un banc ceauşist spunea că miliţianul când merge la culcare pune pe noptieră un pahar gol şi unul plin. Dintr-unul bea dacă îi e sete, din celălalt dacă nu-i e sete. Cam în situaţia asta se afla electoratul roman fata cu sondajele măsluite. Şi pentru că trebuie să poarte un nume, electoratul s-a împărţit în prosti şi deştepţi, fără vreo legătură cu opţiunea politică. În fata urnei, alegătorul nu mai e susţinător al unor idei sau al unor partide, ci este un votant care uneori pune ştampila chiar împotriva convingerilor sale, dacă există un (spre exemplu) VanGhelie care să-i cumpere votul pe un pol de parale.

Să vedem aşadar de unde vine această împărţire... Avem un electorat cu educaţie medie şi peste medie care înţelege situaţia ţării şi necesităţile ei obiective pentru o mai corectă şi rapidă integrare europeană. Este un electorat de centru-dreapta şi până la dreapta, pe de o parte şi mai este o altă parte a aceluias segment electoral – nemulţumiţii de guvernările banditeşti psd, pnl şi usl. Fundamental, acest segment este caracterizat prin capacitatea de a sintetiza informaţia şi de a gândi soluţii politice şi/sau economice viabile, soluţii caracteristice unei economii de piaţă.

Acestei categorii i se opune, uneori cu o oribilă vehementa pe alocuri dementa – un electorat de stânga, socialisti-extremisti şi comunisti-bolsevici. Ei sunt susţinătorii fanteziei numită egalitate şi ai conceptului marxist conform căruia toată lumea trebuie să câştige aproximativ la fel, fără să conteze că unii muncesc şi alţii doar fac galerie primilor. Alegătorii de stânga sunt cei cu mâna întinsă la pomenile unui guvern preferabil comunist, sunt cei care vorbesc despre muncă, dar se feresc să o atingă şi sunt cei care, azi şi ieri urlau "noi nu ne vindem tara", fără ca aceste cuvinte simple să fie pe deplin înţelese.

În sondajele comuniste, partidele de la guvernare, partide-gasti generatoare de scandaluri uriaşe pe plan mondial şi incapabile de măsuri economice concrete stau aproape netulburate cu aproape aceleaşi procente că în urmă cu nişte luni. Aceste sondaje vor să ne facă să credem că plagiatul ordinar al uni premier mincinos, plagiat de-acum cunoscut peste tot în lume a trecut neobservat în fata electoratului. Acelaşi lucru ar trebui să credem şi când vine vorba despre falsurile comise de către plagiatori sau uzurpatori cu funcţii importante în partidele ce compun cartelul roşu. Iată, deja nimeni nu mai vorbeşte despre masteratul inexistent al lui Ponta, cel de la Catania... Nici despre studiile neefectuate ale unui Mang, Kalinka Dumitrescu sau alţii de teapa lor nu se face prea multă vorbire. Iată, din urmă vine tare în gaşca infractorilor fără de studii micul Sova, prietena premierului. Nu contează nimic pentru ei, iar miştocăreala bulevardiera este singura soluţie la care ei pot apela.

Aşadar, chiar dacă bolşevicii s-au remarcat prin scandaluri incredibile, prin acea de neimaginat lovitura de stat eşuată lamentabil şi prin promisiuni integral neonorate, în sondaje ei trebuie să rămână de neclintit sau, dacă tot e să coboare, atunci asta e musai să se întâmple simbolic. Din cele de până acum, electoratul acesta de stânga n-are nici o problemă ca şi din banii lor a fost plătit un referendum inutil, ce avea ca scop acapararea puterii totale prin fals şi fraudă. Nu pare să deranjeze risipă de cca. 23 milioane de euro, bani aruncaţi doar pentru că aşa a vrut turnătorul Felix şi aşa a pus în practică mincinosul mincinoşilor – Ponta.

Revenind la împărţirea alegătorilor, paharul gol este, fără dubiu, electoratul de stânga comunist şi/sau bolşevic. Ei sunt proştii care la referendum au putut să voteze pentru demiterea Preşedintelui. Dacă e să facem un experiment, aş lua la întâmplare câţiva uslaşi cu studiile terminate şi i-aş întreba doar două lucruri: care este încălcarea gravă de Constituţie pentru care Traian Băsescu ar fi trebuit demis şi, a doua – ruşii, stăpânii usl sunt mai democraţi de-i iubesc atâta indirect? Că tot veni vorba despre ruşi (că despre prosti deja era vorba), sunt curios să vedem cam câte ruble are în coama leul românesc de la Oltchim.

Orbirea romanilor e o boală veche... N-au văzut că ruşii dau ordine pe faţă şi prin presa liderilor usl, motiv pentru care tot ei îşi imaginează că sunt anticomunişti. Nu văd că DDD este un cinic paravan al intereselor mafiote, dar îl urcă pe piedestalul pe care nici n-are loc de câţi bani a făcut spălându-i pe-ai altora. "Vedeta" ultimei perioade este, fără dubiu, Dan Diaconescu, cel care dă bătrânilor excursii în, să zicem Israel, excursii plătite de o mare firma de mezeluri cu 1600 euro de persoană, deşi pe piaţa una costa de trei ori mai puţin. Ca tacâmul să fie complet, bătrânii câştigători de excursii mai primesc şi 500 euro bani de buzunar (aici e şi o istorie hazoasa; câştigătorii primeau banii, dar la avion nu se mai prezentau pentru voiajul în Israel, motiv pentru care "filantropii" au decis să le înmâneze banii în avion). Desigur, voiajele în Ţara Sfântă n-au nici o legătură cu proprietarul satelitului spre care emit tele-vizuinile "mogulasului", tot aşa cum n-are legătura nici cu afacerile imobiliare ale acestuia în România. Desigur, mai există un Ghiţă (că mai frumos nu ştiu să-i spun) care cumpără tele-vizuini, dar e şi prieten cu un mincinos notoriu şi, prin ricoşeu sau nu – sluga preaplecată a ruşilor. Complicate sunt căile Domnului, dar şi mai complicate par a fi cele urmate de banii autohtoni sau nu; iată o afacere mai bună ca un cazinou...

17 sept. 2012

De la România de dreapta la România Dreaptă


Observând tendinţele de pe piaţa politică, singura concluzie personală pe care am putut s-o trag a fost că e mai sănătos să iau o pauză sau, după caz, să mă dau deoparte. Am fost idealist cândva... Am sperat că voi putea lupta împotriva sistemului comunistoid al psd şi pnl, ajutat fiind şi de solidaritatea dintre cei cu aceleaşi idei, dar şi de politicienii care aveau acelaşi scop. M-am înşelat amarnic... Solidaritatea n-a existat, iar politicienii au preferat să colaboreze cu puterea reprezentată de guvernul Tariceanu. Iar eu, sărman Don Quijote rămas singur în faţa furtunii am fost nevoit să plec în pribegie pentru a salva ce se mai putea salva.

Timpul a trecut, iar bolşevicii în loc să slăbească – s-au întărit, desigur şi cu concursul mai mult decât transparent al unor pedelisti. Aşa a ajuns PDL să devină din partid aflat la guvernare, unul marginal şi complet lipsit de putere, atât în prezent, cât şi pentru viitor. Un viitor, de altfel, destul de sumbru pentru romani. O speranţă pentru conservatorii adevăraţi a reprezentat-o MRU, cel care părea capabil să reunească forţele democratice într-o mişcare de dreapta reală. Se spune că speranţa moare ultima, şi ultima a şi murit, cel puţin pentru mine. Mult trâmbiţata şi invocată, dreaptă a eşuat într-o mişcare de centru. Încet-încet, România Dreaptă a devenit România Strâmbă, având aceeaşi strâmbătate ca şi partidele ce o compun luate individual. Încercarea ARD de a atrage electorat de centru (o noţiune politică ambiguă şi o categorie de electorat mai mult neprecizata politic) va avea ca rezultat o anumită îndepărtare a celui de dreaptă faţă de nouă alianţa constituită cu greu.

Stângăciile, orgoliile şi absenţa unei direcţii clare au condamnat deja alianţă. Ea va pierde cu brio alegerile parlamentare, se va fractura apoi, iar partidele ce o compun azi vor găsi modalitatea de a colabora cu puterea pentru avantaje personale cât mai bune. Nu este deloc vreo noutate... CDR a procedat la fel, aşa cum pare că vor proceda toate alianţele în care există măcar un partid controlat de psd. Alegerile organizate de psd (nu usl, că nu prea mai contează şi pnl în ecuaţia asta) vor avea o singură finalitate posibilă, fraudă în care psd este specialist aducând scoruri de neimaginat pentru partid. Ne întoarcem încet, dar sigur la o stare în care am mai fost şi speram să nu mai fim, cea din 2000-2008. După nişte alegeri fraudate şi "câştigate" astfel de către psd, nimic în plan politic nu se mai poate schimba. Timp de patru ani psd va termina de reimplementat sistemul ticălos pe care-l reprezintă, probabil că vă scoate România din UE, iar Rusia va patrona subteran tara beneficiind de toate resursele ei. Odată ajunşi la putere, bolşevicii nu vor putea fi eliminaţi prin alegeri, iar prin alte mijloace este imposibil, fie şi teoretic.
În asemenea condiţii, când a fi de dreapta echivalează cu lupta în ilegalitate sub un regim comunist şi antidemocratic prefer să mă dau deoparte. Nu fac parte din găşti de interese, nu caut să parvin prin politica, dar nici nu văd cum m-aş putea exprima dacă aş rămâne activ. Prezenţa mea în rândurile dreptei româneşti nu a adus nimic epocal, eu însumi nu sunt indispensabil cauzei, astfel că autoizolarea mea şi depărtarea de politic nu se va face simţită în nici un fel. Vreau doar să precizez clar poziţia politică pe care o voi avea de azi înainte. Nu, nu voi face pace cu bolşevicii şi nici la un compromis nu voi ajunge cu ei. În felul meu voi lupta pe mai departe, doar ca la nivel ideatic şi mai puţin că acţiuni concrete şi voi rămâne un susţinător activ al Preşedintelui, aşa cum nu o singură dată am spus-o.

9 sept. 2012

Modelul Băsescu


După ce PDL a îndeplinit bine rolul de partid de dreapta prin măsurile de austeritate dure, dar necesare pe care le-a luat, iată că s-a ivit necesitatea apariţiei unui partid de dreapta. Îndată după venirea la putere a fascist-bolşevicilor, necesitatea unei drepte puternice s-a impus fără să ne dăm seama aproape. Pe ruinele unui PDL vândut inamicului părea că se ridică o forţă de dreapta condusă de un foarte capabil lider, Mihai Răzvan Ungureanu, cel care ar fi putut coagula energiile conservatoare în lupta împotriva restauraţiei comuniste. Structural, romanii sunt de dreapta pentru că sunt persoane cu o individualitate bine precizata, iar dreaptă tocmai individul îl plasează în centrul atenţiei politice. Cu toate astea, ceea ce se construieşte azi nu este nici pe departe ceea ce aşteptau romanii conştienţi că doar un partid naţional vă putea unifica iar spiritul poporului român, azi atât de divizat de propagandă mincinoasă bolşevica.

Ani de zile, Traian Băsescu a cărat în spate PDL. A dat partidului o identitate politică fermă (cât de fermă s-a putut, având în vedere opoziţia de stânga din partid) şi a încercat să-l transforme într-o forţă politică redutabilă. Destul de repede a înţeles că una e ce ar fi bine şi alta e ceea ce se poate face când are de anihilat opoziţia unor dinozauri roşii din interior. Cu toate că succesul în ceea ce priveşte partidul a fost relativ, Preşedintele a reuşit să demonstreze ceva deosebit de important prin exemplul personal pe care l-a oferit mereu: politică se poate face şi onest, fără hoţie, fără partizanat dubios şi ilegal, fără să sacrifice ţară pentru interese mărunte de partid etc. Base a fost şi este primul preşedinte al ţării care nu acoperă infractori în numele unui partid, care nu promovează nulităţile pentru a beneficia de susţinere personală şi care a refuzat să bată palma cu marea infracţionalitate politică. Sub mandatele sale vinovaţii de ceva au fost trimişi în instanţă fără drept de apel şi fără să conteze din ce partid fac parte. Justiţia sub Băsescu a devenit o instituţie, una cu o poziţie fermă, chiar dacă imaginea ei de justiţie independenta nu e mereu motivată; dar nici lumea n-a fost creată într-o singură zi, aşa că ne putem pune speranţe serioase în devenirea ei. Traian Băsescu a servit de model şi PDL-ului, doar că acesta nu a putut să urmeze un model atât de greu de urmat. Greii partidului, cei care au mai rămas în partid, au preferat să se complacă într-o tăcere suspecta, atunci când nu au trădat de-a dreptul partidul şi pe alegători, trântind alegerile locale.

Acum e prea târziu pentru a mai analiza PDL-ul; deja a devenit un fost partid cu pretenţii la guvernare. După 7 mai, zi fatidică pentru viitorul României, PDL a fost predat sub o formă sau alta duşmanului (pentru a respecta logica politică a comuniştilor), fie prin retragerea unor lideri, fie prin lipsa de substanţă a puţinelor acţiuni politice întreprinse de fostul partid aflat cândva la guvernare. Toate acţiunile sale s-au concentrat pe declaraţii politice şi conferinţe de presă, mai mult de atât fiindu-le imposibil să realizeze. Chiar şi conferinţele de presă ale Vameşului, în ciuda tonului acid, ascundeau un conformism deosebit de util autorilor loviturii de stat. Putem considera că prin lipsa de acţiune şi prin conformismul dovedit, PDL a devenit (cel puţin indirect) un partid colaboraţionist.

Dar Preşedintele a reuşit totuşi să imprime populaţiei active, muncitoare şi gânditoare un model pe care toţi cei conştienţi ar trebui să-l urmeze: modelul Traian Băsescu. Este exact modelul pe care trebuie să-l adopte toţi cei scârbiţi de politica dâmboviţeana, de şmen şi suşa politică, de baronet local şi de infractori politico-penali. Este rândul romanilor să facă politică în locul leprelor care şi-au făcut averi pe spinarea ţării şi a bugetului de stat. Trebuie să schimbăm asta şi trebuie să ieşim din pasivitatea periculoasă ce a cuprins o mare prea parte a populaţiei. Fiecare poate şi trebuie să facă în aşa fel încât el să fie acea rotită individuală, dar care în uniune cu restul poate crea un mecanism de neînfrânt politic şi economic. Romanul care munceşte, cel care plăteşte onest (şi deseori greu) taxe şi impozite trebuie să iasă din letargie şi să înceapă să se implice. Să-şi pună mintea atât de performantă la treabă şi să creeze acea emulaţie atât de necesară pe plan local şi naţional. Ştiu, n-avem alt lider decât Base, iar el are posibilităţi limitate de implicare, dată fiind funcţia ocupată actual, dar modelul sau va putea servi fiecăruia. Sper din suflet să facem în aşa fel încât viitorul nostru să nu arate aşa cum ni-l creionează clar comuniştii, dar pentru asta e nevoie de implicare. Nu aşteptaţi laude şi nici funcţii, ci acţionaţi anonim, modest, dar eficient în direcţia anularii efectelor unei guvernări catastrofale de 4 luni ce ameninţa că prin fraudă să se permanentizeze. Eu nu aştept nimic nici de la PDL, nici de la PNŢCD şi nici de la noile partide instabile doctrinar şi discutabile ca persoane ce le conduc sau populează. Aştept însă de la romani să ia modelul Băsescu şi să-l perfecţioneze, să arate politicienilor că ei pot să facă o politică mai inteligentă, mai onestă şi mai responsabilă decât cei care conduc un popor ce deseori nu e deloc de acord cu liderii politici de conjunctura. Romanii trebuie să fie cei care să-i dea jos pe puscariabilii aflaţi azi la guvernare, nu partidele politice incapabile sau neinteresate s-o facă. Să ne luăm soarta în mâini, pe a noastră şi pe a ţării şi urmând modelul Băsescu să facem, cum spunea cineva odată "o ţară că Soarele sfânt de pe cer".

8 sept. 2012

A doua solicitare adresata Autoritatii Electorale


Stimata doamna Nicoleta Grigore,

In ziua de 3 august curent am trimis AEP o cerere pe care v-o reamintesc...

Către Autoritatea Electorală Permanentă
Adresa: Str. Stavropoleos, Nr. 6, Bucureşti, Sector 3, 030084
Fax: 021.310.13.87
Subsemnatul Gros Dragos, domiciliat în Sousse, Tunisia, înscris pe listele electorale permanente ca cetățean cu drept de vot arondat, la referendumul din 29 iulie 2012, secției de votare numărul 135 din Tunis, în temeiul Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public,
Vă solicit să îmi comunicați o copie a tabelului electoral utilizat în secția de votare 135 la referendumul din 29 iulie 2012. Precizez ca doresc numai copia filei în care am fost înscris, nu a întregului tabel. Vă rog să anonimizați datele personale ale celorlalte persoane ce figurează pe această filă.

Vă solicit răspuns la adresă email: ....
 Mulțumesc,

Dragos Gros


Raspunsul dv. amabil a fost...
De la: Nicoleta.Grigore@roaep.ro [mailto:Nicoleta.Grigore@roaep.ro] 
Trimis:
 Friday, August 10, 2012 1:48 PM
Către:
 office.sg@roaep.ro
Subiect:
 solicitare verificare vot
Referitor la cererea dumneavoastră adresată Autorității Electorale Permanente, vă informăm că, în momentul de față, instituția noastră nu deține listele electorale utilizate la referendumul național din data de 29 iulie 2012, acestea fiind puse la dispoziția Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru efectuarea unor cercetări. Ulterior, ele vor fi predate operatorului economic desemnat să realizeze extragerea bazei de date textuale și arhivarea electronică a acestora, în vederea depistării eventualelor voturi multiple. După restituirea listelor, instituția noastră vă va comunica, de îndată, informațiile solicitate.


Asfel stand lucrurile, ma intreb daca luni, 10 septembrie, adica la o luna dupa raspunsul dv. la AEP exista vreun document care sa va permita sa-mi solutionati favorabil cererea mea indreptatita. Din putinele mele cunostinte, AEP este cea care a stabilit rezultatul referendumului (sa nu-mi spuneti ca asta a facut-o CCR, ca stiu, doar ca inaintea Curtii, Autoritatea a fost cea care a dat rezultatele ce au fost validate de CCR). Nu cred ca Parchetul v-a lasat fara macar o copie a intregii documentatii rezultate din procesul de votare. De altfel, chiar si in aceasta eventualitate invocata de dv., la Ambasada Romaniei de la Tunis trebuie sa existe originalul sau copia procesului verbal. Asadar, va rog doamna sa aveti amabilitatea de a-mi remite copia solicitata. Precizez ca nu intentionez sa renunt la cererea mea initiala si ca sunt dispus sa o solicit, daca trebuie, chiar si in instanta.


Cu simpatie,

Dragos Gros

Comunicat DNA - Dragnea urmarit penal


COMUNICAT
Ca răspuns la solicitări ale reprezentaților mass-media, formulate în baza Legii nr.544/2001, Biroul de informare și relații publice este abilitat să transmită următoarele: 

Procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție au început urmărirea penală față de DRAGNEA NICOLAE LIVIU, secretar general al unui partid politic, în sarcina căruia s-au reținut infracțiunile de:

- folosire a influenței sau autorității de către o persoană care deține o funcție de conducere într-un partid, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite,
- asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, 
- instigare la violarea prin orice mijloace a secretului votului de către membrii biroului electoral al secției de votare ori de către alte persoane, 
- instigare la promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase în scopul de a determina alegătorul să voteze în cadrul referendumului. 

În rezoluția de începere a urmăririi penale, procurorii au reținut că există indicii temeinice că, în calitate de secretar general al unui partid politic, învinuitul Dragnea Nicolae Liviu și-a folosit influența și autoritatea funcției în vederea obținerii unui folos nepatrimonial pentru partid, respectiv a unei prezențe de minimum 60% la votul de la referendumul din 29.07.2012, care să garanteze validarea acestuia. Astfel, acesta a inițiat o asociere formată din numeroase persoane (președinți și membri ai secțiilor de votare coordonați de responsabili locali și județeni, președinți de organizații județene și locale, precum și primari ai partidului), iar scopul asocierii era săvârșirea de infracțiuni prevăzute de Legea nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului.
În acest sens, a fost utilizat un sistem informatic complex ce permitea unui număr restrâns de persoane să obțină, în timp real, informații despre numărul de votanți și modul cum s-a votat în secțiile de votare. Astfel, oră de oră, coordonatorii partidului aveau reprezentarea prezenței la urne, identificând secțiile de vot cu prezență slabă.
Sistemul informatic a asigurat comunicarea de date, mesaje, ordine și recomandări cu conținut ilicit, destinate coordonatorilor și/sau membrilor secțiilor de votare și altor persoane, în vederea măririi artificiale a numărului de votanți.
De asemenea, învinuitul Dragnea Nicolae Liviu a constituit un sistem național de influență pentru a determina autoritățile publice centrale, județene și locale aflate sub controlul politic al formațiunii politice, de a se implica în:
- exercitarea de presiuni asupra președinților birourilor electorale ale secțiilor de votare și asupra membrilor acestora pentru a falsifica semnăturile alegătorilor pe listele de vot și a introduce în urne un număr suplimentar de buletine decât cele votate de alegători;
- folosirea unei urne mobile în condiții contrare legii (fără a exista cereri în acest sens depuse în termen și aprobate corespunzător); 
- obținerea pe căi ilicite de informații, în fiecare oră, despre numărul de persoane care și-au exercitat dreptul de vot și despre modul în care s-a votat în unele secții de votare;
- practicarea votului multiplu; 
- denaturarea pe listele suplimentare a ultimei cifre a CNP al unor persoane a căror semnătură a fost falsificată pe listă, pentru a nu permite programelor de calculator specializate să identifice votul multiplu;
- practicarea „turismului electoral” – adică a deplasării organizate de importante mase de persoane, cu ajutorul autobuzelor, microbuzelor etc., pentru a vota multiplu, atât în secția de votare la care au fost arondați, cât și la alte secții de votare din țară;
- falsificarea de semnături în numele unor persoane decedate, ce au rămas înscrise pe listele electorale; 
- falsificarea de semnături ale multor alegători, plecați din țară în momentul referendumului; 
- votul exercitat de minori, interziși judecătorești și persoane cărora le-a fost interzis dreptul la vot printr-o hotărâre judecătorească penală; 
- neaplicarea autocolantelor cu mențiunea „VOTAT” pe cărțile / buletinele de identitate ale votanților. 

La data de 6 septembrie 2012, învinuitului Dragnea Nicolae Liviu i s-au adus la cunoștință acuzațiile în conformitate cu prevederile art. 6 alin. 3 Cod de procedură penală.

Facem precizarea că începerea urmăririi penale este o etapă a procesului penal reglementată de Codul de procedură penală, având ca scop crearea cadrului procesual de administrare a probatoriului, activitate care nu poate, în nicio situație, să înfrângă principiul prezumției de nevinovăție.

BIROUL DE INFORMARE ȘI RELAȚII PUBLICE

Cele 120 de zile ale dreptei româneşti


Dreapta românească a avut şansele ei să se exprime. Înainte de 7 mai, dreapta însemna PDL, ceea ce nu era chiar dreapta, dar prin măsurile impuse de FMI s-a comportat ca un partid de dreapta, cel puţin la nivel guvernamental. În plan politic, eticheta agăţată aproape cu anasâna i-a determinat pe unii parlamentari să se regăsească mai curând în stânga, partidul rămânând cam fără efective în Parlament. Tot această eticheta păguboasa i-a făcut pe liberal-democrati să piardă răsunător alegerile locale (şi fraudarea a jucat rolul ei, dar aia e altă poveste). Experienţa PDL-ului i-a determinat pe mulţi să fie mai rezervaţi în a-şi asuma o dreaptă clară şi netă, una care să le spună alegătorilor că viitorul nu e al pomenilor, electorale sau nu, ci al muncii stăruitoare. Când ţi se cere să alegi între a construi ceva solid şi a ajunge la putere, parcă nu mai contează atât de mult construcţia. Cine e atât de sinucigaş politic încât să se apuce să promită munca în locul huzurului iluzoriu pe care îl tot flutură bolşevicii pe sub nasul amorţit al unui electorat care încă nu e sigur dacă preşedinte e Ceauşescu, ilici sau Băsescu?

De pe 7 mai au trecut 120 de zile în care dreaptă nu s-a văzut pe nicăieri, dar în care măcar s-a odihnit. Apoi, cu forţe proaspete s-a decis să iasă la lumină. Şi a reapărut PDL într-o formă neclară; Blaga e preşedinte, iar unii lideri sunt şi liberal-democrati şi civici fortosi. PNT-CD are o şansă în plus faţă de toate celelalte partide ale careului de "dreapta", ba chiar are şansa să se afirme că stindard al dreptei româneşti. De ce? Păi, să vedem... PDL nu are cu adevărat veleităţi de dreapta, cel puţin nu în conducerea sa, Forza Civică este o formaţiune de centru, iar NR este şi el pe acolo, libero... Mai rămâne cineva? Pare că nu. Toate anunţurile triumfaliste cu penelisti care s-au săturat să fie ciuca bătăii de joc a naţiunii sunt mai mult manevre de resuscitare a unui copil născut prematur şi care are nevoie de aparate ca să poată supravieţui. Aparatul de care ARD are nevoie se poate numi Traian Băsescu, dar Preşedintele e şi el doar un om... A dus în cârcă un partid de nerecunoscători (nu toţi, ce-i drept), s-a luptat de unul singur cu sistemul bolsevizant şi a câştigat la mustaţă, dar a câştigat, în pofida fraudei uriaşe pe care au comis-o comuniştii la referendum. Acum doar nişte inconştienţi şi-ar putea imagina că Base se va implica şi în lupta pe care o are de dus cu leprele roşii, dar şi în a prelua măcar spiritual o altă construcţie pe care s-o împingă înainte.

MRU a reprezentat o speranţă că dreapta românească va creşte şi se va consolida. Apărut intempestiv aproape, MRU a făcut o bună impresie şi foarte mulţi au sperat că el va revigora dreapta. Iată că ieri s-a delimitat de dreapta şi s-a plasat (cu civism cu tot) în centrul călduţ şi inexpresiv al spectrului politic. Dreapta tinde să devină mai repede o formă fără conţinut, o vorbă fără o definiţie concretă. Dacă MRU spera că va construi ceva prin ricoşeu, se înşeală... Poate că Dragnea va fi condamnat (foarte puţin probabil) de către Justiţia atât de ridicată în slăvi (să vedem dacă e chiar atât de independenţă sau aşa se vrea să pară), poate că şi alţi conspiratori vor avea o soartă asemănătoare, dar asta nu ţine loc de pragmatism politic şi nici nu va însemna mare lucru din perspectiva alegerilor viitoare, cele organizate pentru a fi câştigate de către uslaşii fundamentalişti de stânga. Populaţia îndelung dedata la lenevie şi învăţată cu pomenile nu va fi deloc impresionată de eventuala condamnare a unor deja infractori comunişti; de altfel, asta s-a văzut clar şi la locale, populaţia votând că primari nişte indivizi ce au devalizat bugetul de stat şi care s-au făcut din şoferi – multimilionari.

Ceea ce aşteaptă romanii, popor fundamental de dreapta, nu e să vadă că dreapta e la centru şi ca nişte lideri uneori discutabili încearcă să împace capra comunistă cu varză conservatoare, ci aşteaptă să vadă cum se construieşte sistemul în care figura centrală e individul, nu mulţimea imbecilizată. Romanii conştienţi vor să vadă că munca este apreciată la justa ei valoare şi că vorba aia care spunea "cine-i harnic şi munceşte are tot ce vrea, cine-i leneş şi chiuleşte are... tot aşa" rămâne de domeniul trecutului. Până când o dreaptă adevărată nu va spune răspicat că populaţia trebuie să treacă la muncă şi pentru asta cel harnic va primi ceea ce i se cuvine, iar cel leneş va rămâne muritor de foame – nimic nu va ieşi din tiparele deja trasate de ilici şi ai lui în 1990. ARD ameninţa să fie o a doua CDR, altă plăsmuire aşa-zis de dreapta care să promoveze supa călduţă socialist-populista.

7 sept. 2012

Un poker pentru linişt(ir)ea dreptei


Iată că în sfârşit Căcărău poate să fie mulţumit... A fost introdus şi în politica un joc de care el e oricum dependent: poker-ul. PDL a căzut atât de mult (cu largul concurs al celor din conducerea partidului), încât singură speranţă de reanimare a lui a rămas dreapta sau alianţa anti-usl, cea proaspăt şi mult trâmbiţata. Înţelepciunea populară ne învaţă că la pomul prea lăudat să nu te duci cu sacul; mai bine să nu te duci deloc... Dreaptă nu s-a făcut remarcată prin nimic în ultima vreme. Nici o acţiune n-a căpătat forţa pe care susţinătorii o aşteptau; demonstraţiile au fost anemice (majoritar nesprijinite politic), o acţiune coerentă nu s-a văzut la nici unul din cele patru partide ce au alcătuit careul de dreapta, dar vocalize pe blogosfera au făcut mulţi. Mai bine au punctat ziarele străine decât au făcut-o liderii dreptei (sau ceea ce răspunde azi la numele de dreapta).

În acest careu de dreapta n-au intrat aşii, ci brelanii cu pretenţii de aşi. PDL este un partid încă de dreapta-stânga, chiar şi în condiţiile aderării lui la PPE şi la fel e şi preşedintele lui, Blaga. Nouă Republica abia ce a devenit partid, dar unul construit după un model răsturnat şi condus de un personaj mai iubitor de putere decât de dreptate  şi mai aplecat la bârfă politică decât către cercetarea atentă a realităţilor la care vrea să facă referire (nu mai pomenesc despre atacurile istericoase la adresa Elenei Udrea, încă un om important în partidul cu care Neamţu tocmai ce s-a aliat). PNT-CD are un preşedinte vehement, bun ca orator, dar cu un trecut pe care greu îl pot uita; să zicem că putem spera că schimbarea lui Pavelescu e reală. Forţa Civică este un partid de lider, pentru că restul nu se vede nicăieri. FC pare un nume de partid ce trădează o mai mare aplecare centrist-civică decât faţă de dreapta. Una peste alta, avem două partide ce încearcă să fie de dreapta (nu ştiu dacă vor şi reuşi amândouă), PNŢCD şi FC şi alte două partide de birlici – PDL şi NR. Sigur, e necesară unitatea dreptei, dar până la unitatea ei cred că dreapta ar trebui construită. Timpul e scurt însă... Se vrea (nu ştiu cine) crearea unei mişcări de dreapta care să aibă şi şanse în alegeri, poate şi folosind popularitatea personală a lui MRU. Îmi pare că dreapta asta a noastră nu a reuşit să iasă din paradigma alegerilor corecte pe care şi le imaginează ei, iar asta îi face perdanţi înainte de a începe cursa. Bolşevicii au arata măsura în care pot să falsifice nişte rezultate ale alegerilor; au făcut-o şi în 1946, dar şi în 2012 la locale şi la "referendum". Încă nu avem dimensiunea fraudei din 29 iulie (de la locale nici nu vom avea vreodată, graţie PDL-ului), dar este evident că a depăşit orice imaginaţie în materie de alegeri. În aceste condiţii, Alianţa vrea să se bată cu usl-ul aflat la putere şi care va organiza (şi "organiza") alegerile? Mă umfla râsul...

Ceea ce ştim despre lepădăturile roşii e că sunt al dracului de uniţi când vine vorba despre interesele lor comune, de partide sau doar personale şi că mint de îngheaţă apele. Le putem opune adevărul, cu condiţia că vorbitorii să ştie să uzeze de el eficient. În acest sens, aş recomanda pedelistilor să încerce să se abţină de la polemici cu bolşevicii; experienţa de până acum a arătat că 90% dintre pedelisti sunt complet nepregătiţi să facă faţă minciunilor grosolane debitate de derbedeii de stânga. În plus, că partid, PDL este o piatră de moară agăţată de picioarele lui MRU, aşa că nu mai e nevoie să se şi exprime altfel decât prin declaraţii de presă. Ori dreaptă vă lansa oameni capabili să demonteze atacurile mârşave şi mincinoase ale fundamentaliştilor usl, ori va înregistra un eşec minim la fel de răsunător ca şi PDL la locale. Unul dintre obiectivele dreptei ar trebui să fie demiterea urgenţă a guvernului de puscariabili şi asigurarea unui guvern onest care să preia frâiele şi care să organizeze alegerile. Nici aşa nu e deloc uşor... La locale, usl a făcut fix ce a dorit, guvernul a numit prefecţi, aşa că infrastructura fraudei este beton. Dacă Dreaptă vă juca după "muzică" usl, atunci este evident de pe acum rezultatul alegerilor din decembrie: un maxim de 28% pentru alianţa Dreptei şi o majoritate ultraconfortabilă pentru usl. După ce vor avea o majoritate covârşitoare chiar şi fără migraţiile ce pot fi aşteptate în viitor, bolşevicii vor schimba Constituţia cum vor ei, legal şi fără drept de apel. Apoi va urma un deşert roşu de 8-12 ani, timp în care Dreaptă vă avea tot timpul să nu se mai vadă deloc, iar din careul de brelani cu aş în coadă să rămână doar un joc politic.

4 sept. 2012

Un meci cu final asteptat


Vine un moment când oboseşti... Oboseşti să te lupţi fără cauză, să încerci inutil să arăţi ca lucrurile e bine să se desfăşoare într-un anumit fel. Eu am obosit de politică. Orizontul politic e el ceţos, dar e şi destul de uşor de prevăzut. Ieşită din chinurile facerii, dreapta românească pare destul de amputată. Pavelescu e incisiv şi foarte util dreptei, MRU e foarte inteligent, dar ei au contrapondere în sânul nou-createi mişcări. Un Blaga inexistent, şef al unui partid fără o prezenţă notabila şi un Neamţu – carierist şi insipid politic fac că dreapta să moară înainte de a se naşte cu adevărat sau să agonizeze în speranţa că inerţia va determina o creştere în sondaje, aşa cum a fost cazul în iulie şi august. Inerţia joacă rolul ei, dar dreapta este un curent al acţiunii, nu unul al aşteptării şi al suficientei. Nu, dreaptă nu va câştiga alegerile bazându-se pe o campanie electorală agresivă. Va creşte în preferinţele alegătorilor, probabil până la un 25%, poate chiar 30. Dar cât va conta asta în economia generală a voturilor, în condiţiile în care alegerile vor fi organizate tot de usl, iar voturile vor fi straşnic fraudate. Din cele 30 de procente reale, la vot se vor vedea doar 20, iar circaria cu prezenţe la vot de 250% vor deveni ceva obişnuit.

Ce va face dreapta care astfel va pierde? Va protestă şi atât. Poate va sesiza organismele europene care oricum nu au nici o putere să schimbe ceea ce comuniştii au bătut în cuie prin fals. Va veni Barroso să schimbe rezultatele alegerilor? Nu. De altfel, nici n-ar avea cu ce să schimbe pentru că nu mai contează dacă vor câştiga comuniştii cu 60%, 70 sau cu 45%, important va fi pentru ei că vor câştiga. E şi normal să se întâmple aşa din moment ce dreapta s-a tras la "odihnă". Nu se mai aude nimic despre plagiatul ordinar al lui Ponta şi nimeni nu pare preocupat de o ordine la acest capitol sau măcar de o concluzie. Minciunile incredibile debitate atât de individ, cât şi de acoliţii lui sunt lăsate să-şi stingă de la sine ecourile. Acum oamenii sunt mai preocupaţi de aparenţă şi falsă apropiere ce s-ar putea pregăti între psd şi Preşedinte, fără ca Preşedintele să fi exprimat un punct de vedere despre această eventualitate. În stradă e linişte şi armonie... Dreapta n-are nici un protest de făcut, aşa că bolşevicii vor veni curând cu o nouă-veche exprimare de tipul "n-aţi văzut că nici opoziţia nu se opune măsurilor noastre? Dacă aveau ceva împotriva – ar fi ieşit la proteste". Nu-i vorba că nici anterior ieşirea la proteste nu s-a lăsat nici măcar cu 1000 de participanţi o dată.

Românii sunt fatalişti. Nu le place să vadă hoţi, dar îi aplauda la intrarea în tribunal pe deţinuţii de drept comun, în timp ce aşteaptă să le vină binele din cer sau tocmai de la cei care mai ieri îi spoliau. Memoria scurtă şi numărul redus de circumvoluţiuni ale românilor vor distruge ţara din nou. Cei care azi se plâng, mâine se vor jelui cu lacrimi de sânge, dar bolşevicii se vor fi instalat la putere spulberând speranţa că vor mai putea fi înlăturaţi. Încă rămâne neclară poziţia liderilor PDL care au trântit alegerile locale şi le-au permis bolşevicilor să falsifice grosolan acele alegeri, fără ca ei măcar să pomenească despre vreo fraudă, nicidecum să protesteze în fata procentelor ceauşiste obţinute de usl în mult prea multe circumscripţii (de notorietate va rămâne alegerea grasului obraznic de la sect. 4 cu 90% din opţiunile electoratului, ceea ce duce în ridicol până şi "Fermă Animalelor"). De când Emil Boc a anunţat că PDL nu va nominaliza un candidat la postul de premier, partidul a încetat să se mai vadă. Apartenenta lui la popularii europeni pare mai mult una simbolică, o afiliere de circumstanţă. În fapte, PDL nu există, iar dreapta este acum un "cuţu şchiop".

Tot în dreapta aliata este şi Nouă Republică. Partid născut dintr-o asociaţie personală, NR înseamnă M. Neamţu, acelaşi Neamţu care îşi stabileşte obiective politice bizare. Deocamdată, el are de luptat cu Elena Udrea şi cu alte figuri trecute; cu psd sau pnl el n-are lupte de dat. Emite idei generoase, proiectează diverse scenarii, dar de făcut ceva – încă nu. De la Neamţu nici nu mă aştept să văd vreo acţiune coerentă, vreo idee fermă de luptă împotriva stângii comuniste. El este şi va rămâne un suporter de fotbal ce dă tonul galeriei, în speranţa că aşa va câştiga echipa favorită. Nu, în realitate nu se întâmplă aşa... Echipa, dacă vrea să câştige se va lupta pe teren, fata în faţă chiar şi cu un adversar care a cumpărat arbitrii şi nu se va baza pe scandările tribunei. Ţuţării ştim care sunt, dar care e echipa? Cine se lupta cu campioana pentru a-i smulge trofeul?