Labels

abdicare abjectie absurd abuz africa ahile alegatori alegeri apocalipsa arafat arma asistati aur avram iancu basarabia base batalie biserica bland bolsevici brad bucium cabinet cacarau calomnie caporal caragiale cartago ccr chisinau civilizatie comunist comunisti condamnare conspiratie constantinescu copii cosbuc credinta crestinism crime damasc dans demisie derbedei dictatura didona dreapta drept DW ecologisti economie educatie egipt eminescu energie eroi europa evaziune evreu farmece fascist fascisti felix foame folclor frauda fular Gargamel geniu geopolitica goagal goga grecia guvern haz hiram homer hotie hutuli iarna ilegalitati ilici imbecil incompatibil incredere independenţa inflatie innot investitori istorie înnot joc justitie lege liberali limba luminita amarie magie malina manipulare martisor melancolic mickey mouse micul che minciuna mineriada minte miscarea populara morala moscova MRU nastase nationalism nirvana non combat obiceiuri p pacalici parlament patriot pedeapsa penal persia perversiuni pistol plagiat plagiator poezie politie ponta popular pornografie povesti presa preversiuni primar principate printese promiscuitate propaganda prost psd putin rambursare tva recesiune referendum regele mihai religie revolutie ritual romani romania rosia montana rusi rusia ruteni saracie savoare secaturi sex sfant sindicat social sov srr standford stanga stat de drept stea strousberg stroussberg STS talent tariceanu teatru tele-vizuina teroare tezaur tigani tigari tradare traditie transilvania tunisia turism tutun tvr unguri unire unpr usl vanghelie vantu vis vot woloch

30 dec. 2011

Declaratia lui Jacques Vergotti

John Droe: Bun, cunoaşteţi dacă picturile San Sebastian şi Canonicul Bosio au fost scoase din România?

J. Vergotti: îmi amintesc foarte bine că regele a ordonat ca aceste două picturi să fie puse în trenul folosit cu ocazia vizitei sale la Londra, la 11, 12 şi 13 noiembrie.

î.: în ce an?

R.: 1947. Eu personal le-am dat d-lui Lang. Arthur Lang, directorul Uniunii Bancare Elveţiene din Zürich, în acelaşi timp cu banii pe care i-am depus pentru regele Mihai, la 13 noiembrie 1947.

î.: Cu ce ocazie a călătorit regele Mihai la Londra?

R.: Participa la nunta vărului său Philip cu prinţesa Elisabeta, actuala regină a Angliei.

î.: Regele Mihai a scos şi altceva din ţară, în noiembrie 1947, în afară de San Sebastian şi Canonicul Bosio?

R.: Nu ştiu cât de multe lucruri a ordonat el să fie puse în acel vagon special de tren. îmi aduc aminte de cele două maşini noi, două automobile Buick noi.

î.: Trenul cu vagonul care conţinea cele două Buick-uri şi cele două picturi era un tren special?

R.: Era un vagon care putea fi ataşat la orice tren.

î.: şi a fost ataşat la un tren regulat?

R.: Din câte îmi amintesc, acel vagon şi un altul, pentru personalul care mergea direct la Londra, a fost ataşat la Orient-Expres-ul regulat.

î.: La Orient Expres?

R.: Da.

î.: şi acesta era un tren cu program regulat?

R.: Era un tren care mergea regulat, zilnic, de la Bucureşti la Budapesta, Viena, Paris, Londra. Dar nu-mi amintesc prea bine, pentru că peste o lună a existat un tren special, dar de data aceasta, cu siguranţă, lucrurile pentru care regele a dat ordin să fie scoase cu aprobarea guvernului se aflau într-un vagon special.

î.: Asta se întâmpla în 1947, da?

R.: 12-13 noiembrie 1947. Iar eu am plecat cu regele, cu avionul. Tocmai de aceea nu vă pot da toate detaliile despre tren.

î.: Aţi întâmpinat trenul în Elveţia?

R.: M-am întâlnit cu personalul vămii elveţiene. Nu ni s-a permis să ne suim în tren. Deci, elveţienii mi-au predat tot ce se aflase în tren.

î.: Tablourile şi automobilele au trebuit să treacă prin vama elveţiană?

R.: Totul a trecut prin vama elveţiană.

î.: şi după ce lucrurile au trecut prin vama elveţiană le-aţi predat d-lui Lang de la bancă?

R.: Exact.

î.: în depoziţia dumneavoastră aţi menţionat mai devreme că totul s-a făcut cu aprobarea guvernului. Ce înţelegeţi prin aceasta?

R.: Se poate spune că relaţiile dintre rege şi guvernul condus de dl Groza şi Gheorghiu-Dej au fost cordiale. Personal, am fost invitat de domnii Groza şi Gheorghiu-Dej să iau instrucţiunile şi banii pentru această călătorie. Am chitanţa pentru banii pe care i-am luat pentru tot grupul care călătorea la Londra. şi îmi amintesc că atât dl Groza, cât şi dl Gheorghiu-Dej voiau să se asigure că regele avea tot ce dorea să ia cu el. Nu am intrat în detalii. Era prima călătorie în străinătate a regelui. O ocazie foarte plăcută. şi, de fapt, cred că toată lumea spera că regele se va căsători.”


29 dec. 2011

Actul de abdicare


Fotocopia Actului de abdicare a regelui Mihai I
Se observa ca fila a fost scrisa din vreme si impaturita in patru.

Lista tablourilor regale

Lista tablourilor scoase din tara in noiembrie 1947 (cu o luna inaintea abdicarii) de catre, pe atunci, regele Mihai cu acceptul lui Groza si a guvernului sau (dupa cum reiese si din marturiile lui Jacques Vergotti, Prefect al Palatului pana in ianuarie 1948, insarcinat cu organizarea transportului special).

1.Madona şi pruncul de Francesco Raibolini, zis Francia (1450-1517), şcoala italiană, catalog Bachelin poziţia 11, pictură pe lemn, 0,57 x 0,45 m.
2.Apariţia Fecioarei de Rafaelino del Garbo (1475-1530), şcoala italiană, catalog Bachelin poziţia 20, pictură pe lemn, 0,44 x 0,30 m.
3.Adoraţia pruncului Iisus de Antonio Allegri (1494.1534), şcoala din Parma, catalog Bachelin poziţia 36, pictură pe lemn, 0,58 x 0,40 m. Provenea din colecţia ducelui Litta din Milano.
4.Răstignirea de Polidoro Caldara de Caravaggio (1495-1543), şcoala italiană, catalog Bachelin poziţia 34, pictură pe lemn (?), 0,60 x 0,34 m.
5.Concert de îngeri de Domenico Zampieri (1581.1641), şcoala italiană, catalog Bachelin poziţia 46, pictură pe pânză în semiboltă, 0,33 x 0,80 m.
6.Scenă câmpenească de Giorgio Barbarelli, zis Giorgione (1478-1510), şcoala italiană, catalog Bachelin poziţia 62 A, pictură pe lemn, 0,33 x 0,75 m.
7.Sfântul Ieronim de Tiziano Vecellio, zis Tizian (1477-1576), şcoala italiană, catalog Bachelin poziţia 66, pictură pe pânză, 0,53 x 0,34 m. .
8.Sfânta Treime de Georges Pencz (1500-1550), şcoala germană, catalog Bachelin poziţia 95, pictură pe lemn, 0,40 x 0,30 m.
9.Marină de Salvatore Rosa (1615-1673), şcoala italiană, catalog Bachelin poziţia 79, pictură pe pânză, 1,00 x 1,25 m.
10.Marină de Salvatore Rosa (1615-1673), şcoala italiană, catalog Bachelin poziţia 80, pictură pe pânză, 1,99 x 1,25 m.
11.Peisaj de Andrea Locatelli (1660-1741), şcoala italiană, catalog Bachelin poziţia 82, pictură pe pânză, 0,45 x 0,59 m.
12.Peisaj de Andrea Locatelli (1660-1741), şcoala italiană, catalog Bachelin poziţia 83, pictură pe pânză, 0,45 x 0,59 m.
13.Gloria Sfintei Fecioare de Paolo Caliari, zis Carletto Veronese (1528.1588), şcoala italiană, catalog Bachelin poziţia 70, pictură pe pânză, 0,69 x 0,29 m.
14.Bunul samaritean de Adam Elzheimer (1578-1620), şcoala germană, catalog Bachelin poziţia 98, pictură pe pânză, 0,28 x 0,45 m. Figura şi în catalogul Péreire la poziţia 103.
15.Peisaj de Jean-Henri Roos (1630-1685), şcoala germană, catalog Bachelin poziţia 102, pictură pe pânză, 1.30 x 1,50 m.
16.Hristos în faţa lui Pilat de Hubert Coltzins cel Bătrân (Secolul XV), şcoala flamandă, catalog Bachelin poziţia 105, pictură pe lemn, 0,32 x 0,24 m.
17.Portretul unui cavaler spaniol de Antoon Mor van Dashorst, zis Antonio Moro (1519 ?-1575), şcoala olandeză, catalog Bachelin poziţia 108, pictură pe pânză, 1,30 x 0,90 m.
18.Arta inspirată de Amor de Frans Floris (1520 ?- 1570), şcoala flamandă, catalog Bachelin poziţia 109, pictură pe lemn, 0,51 x 0,42 m.
19.Glorificarea Fecioarei de Frans Franck (1540-1610), şcoala flamandă, catalog Bachelin poziţia 110, pictură pe aramă curbată, 0,39 x 0,25 m.
20.Scenă ţărănească de Cornelius Molenear (1540-1591), şcoala flamandă, catalog Bachelin poziţia 111, pictură pe lemn, 0,22 x 0,19 m.
21.Peisaj de Jan Bruegel (1568-1625), şcoala flamandă, catalog Bachelin poziţia 112, pictură pe pânză, 0,35 x 0,51 m.
22.Portretul unei tinere femei de Jansz van Mierevelt (1567-1641), şcoala olandeză, catalog Bachelin poziţia 115, pictură pe pânză, 0,72 x 0,54 m.
23.Flagelarea lui Hristos de Anthonis van Dyck (1599-1641), şcoala flamandă, catalog Bachelin poziţia 122, pictură pe lemn, 0,57 x 0,43 m.
24.Schiţă de Frans Snyders (1579-1657), şcoala flamandă, catalog Bachelin poziţia 125, pictură pe lemn, 0,22 x 0,29 m.
25.Apariţia îngerului în faţa ciobanilor de la Bethleem de Rembrandt Harmenszoon van Rijn (1608-1669), şcoala olandeză, catalog Bachelin poziţia 127, pictură pe aramă curbată, diametru 0,25 m.
26.Cap de bătrân de Rembrandt Harmenszoon van Rijn (1608-1669), şcoala olandeză, catalog Bachelin poziţia 129, pictură pe lemn, 0,17 x o,12 m.
27.Peisaj de Willem Hensch (1638-1712 ?), şcoala olandeză, catalog Bachelin poziţia 136, pictură pe lemn, 0,50 x 0,61 m.
28.Peisaj de Jan van Goyen (1596 x 1656), şcoala olandeză, pictură pe lemn, 0,36 x 0,51 m.
29.Vânătoare de Albert Cuyp (1620-1691), şcoala olandeză, catalog Bachelin poziţia 142, pictură pe lemn, 0,58 x 0,73 m.
30.Peisaj de Meindert Hobbema (1638-1703), şcoala olandeză, catalog Bachelin poziţia 143, pictură pe lemn, 0,46 x 0,63 m.
31.Un buchet de Jan van Huysum (1682.1709), şcoala olandeză, catalog Bachelin poziţia 150, pictură pe lemn ?, 0,23 x o,17 m.
32.Portretul lui Diego Covarruvias de Domenico Theotocopoulos, zis El Greco (1548 ?-1625), şcoala spaniolă, catalog Bachelin poziţia 161, pictură pe pânză, 1,15 x 0,86 m.
33.Hristos purtând crucea de Domenico Theotocopoulos, zis El Greco (1546 ?-1625), şcoala spaniolă, catalog Bachelin poziţia 154, pictură pe pânză, 1,10 x 0,66 m.
34.Sfânta Familie de Domenicos Theotocopoulos, zis El Greco (1546 ?- 1625), şcoala spaniolă, catalog Bachelin poziţia 165, pictură pe pânză, 0,70 x 0,54 m.
35.Hristos îşi ia rămas bun de la Maria de Domenico Theotocopoulos, zis El Greco (1546 ?- 1625), şcoala spaniolă, catalog Bachelin poziţia 167, pictură pe pânză, 0,23 x 0,20 m.
36.Don Carlos pe cal de Domenico Theotocopoulos, zis El Greco (1546 ?- 1625), şcoala spaniolă, catalog Bachelin poziţia 168, pictură pe pânză, 1,08 x 0,58 m.
37.San Sebastian de Domenico Theotocopoulos, zis El Greco (1546 ?-1625), şcoala spaniolă, catalog Bachelin poziţia 169, pictură pe pânză ovală, O,99 x 0,68 m.
38. Calugarul Bosio de Domenico Theotocopoulos, zis El Greco (1546 ?-1625), scoala spaniola
39.Adormirea Fecioarei de Francisco de Zurbaran (1598-1662), şcoala spaniolă, catalog Bachelin poziţia 174, pictură pe pânză, 0,55 x 0,30 m.
40.Portretul unui general călare de Diego Rodriguez da Silva Velasquez (1599-1660), şcoala spaniolă, catalog Bachelin poziţia 176, pictură pe pânză, 0,33 x 0,29 m.
41.Peisaj de Claude Gellée, zis Le Lorrain (1600-1682), şcoala franceză, catalog Bachelin poziţia 191, pictură pe pânză, 0,19 x 0,25 m.
42.Portretul lui Gluck de Jean-Baptiste Greuze (1725-1805), şcoala franceză, catalog Bachelin poziţia 204, pictură pe pânză ovală, 0,61 x 0,50 m.


Dintre acestea, "Calugarul Bosio" si "San Sebastian" de El Greco se stie ca au fost vandute la o licitatie in SUA pentru suma totala de 33 milioane de dolari in 1975, ceea ce a dus la o ancheta americana declansata de plangerea Statului Roman, cel care detinea proprietatea scriptica a tablourilor. (cf. Depozitia legala a lui Jacques Vergotti ca martor in actiunea civila intreprinsa de R.S. Romania impotriva Kimbell Art Foundation privitoare la 2 picturi de El Greco, 1985 (Hoover Institution, Register of the Jacques M. Vergotti Papers, 1948-1991, Biographical file, 1985, box 1, folder 1)




"Parturiunt montes, nascitur ridiculus mus" de Mihai Eminescu

Parturiunt montes, nascitur ridiculus mus, gem munţii şi se naşte un şoarece. După vantul care şi-l luase " Pseudo - romanul " cand făgăduia noul program al partidului său, ne aşteptam la lucruri, de nu mari, dar cel puţin insemnate, la idei organice, care in adevăr să puie dezvoltarea ţării pe o cale mai bună. Cand colo... ce să vezi? Cinci principii — mari şi late — ne inşiră foaia guvernamentală ca program viitor al partidului roşu.
1. Dreptatea nu este aşezată pe temelii.
2. Instrucţiunea in sate nu este.
3. Nu s-au ingrijat nime ca sătenii să nu fie din nou robiţi prin tocmeli agricole.
4. In comune nu sunt drumuri, plantaţii , poliţie, spitaluri.
5. Bătaia nu e bună.

Ştiam pană acum că un program cată inainte de toate să fie pozitiv. Din negaţiunile : ,,nu este dreptate" ,,nu este instrucţie" ,,nu 'ngrijeşte nime de săteni" ,,nu sunt drumuri" nu rezultă nimic. Judiciile negative dovedesc un grozav gol intelectual, prin nedeterminarea lor infinită; se pot inmulţi in infinit fără, ca cineva să ştie ce lipseşte in adevăr. Nu e bun cutare lucru, nu cutare, nu aşa, nu pe dincolo, nu şi iar nu, şi nimeni nu poate şti din şirul de negaţiuni ceea ce ar fi in adevăr bun şi folositor.

Demult am observat lipsa de idei a confraţilor şi adeseori am avut ocazia a ne bate joc de micul bagaj de fraze cosmopolite care garniseşte intr-un chip atat de sărăcăcios localităţile stramte şi cranioscopic curioase in care rezidă creierii lor. Oare acestea sunt naturi de adevăraţi reformatori ? Permită-ne confraţii a le-o spune; semnul dumnezeiesc prin care se deosebesc adevăraţii reformatori de panglicarii ce vor să ia ochii mulţimii cu lucruri nouă, steaua in frunte cu care se nasc in lume este iubirea trecutului, simţul istoric. ,,Nu voi să stric legea veche, zise Isus Nazarineanul, voi s-o restabilesc" — " Nu voi să ating biserica, zice Luther, voi s-o fac cum a fost"— " Voim să punem la loc bunele şi bătranele datini ale ţării" zice Matei Basarab; " Vă cer trecutul ţării mele indărăt cu Domnia ei, cu legile ei vechi, cu datinele ei" zice Tudor cătră impăratul Turciei, şi numai in trecut văd toţi rădăcinile regenerării.

" Spitaluri trebuiesc in sate; abia s-au infiinţat cateva şi nu mai ajungeau paturile" zice " Romanul"

Da, intr-un spital aţi prefăcut ţara, pe care, prin importul vostru de fraze, aţi imbolnăvit-o moraliceşte şi fiziceşte. Spitaluri pentru bolnavii morali, temniţe, spitaluri pentru bolnavii fizici! Spitaluri pentru jertfele politicii voastre economice şi sociale, căci poporul intreg e bolnav de hatarul cu care milionarizaţi creaturile voastre, de hatarul cu care cercetaţi crimele cărăturilor peste Balcani, de hatarul cu care faceţi din rebelul din Ploieşti pe adiutantul Maiestăţii Regelui. Da, spitaluri, căci acest popor nu mai crede in merit... Uzanţele principiului " facem treburi" apucăturile viclene s-a substituit meritului. El nu mai crede in onestitate, căci malonestitatea este un titlu de inaintare, şi din oameni vrednici " de puşcărie şi carantină" se compune sfatul legiuitor al ţării. El nu mai crede in eroii săi, după ce eroii nopţii de la 11 fevruarie sunt mari şi tari, după ce trădarea şi infamia s-a botezat in numele eroismului . Aţi războtezat cuvintele, aţi suplantat inţelesul pe care li-l dăduse secolii vieţii noastre istorice, aţi scornit limba păsărească in locul celei romaneşti, aţi desfiinţat, Erostraţi străini şi nelegiuiţi , toate vertebrele de drept, de echitate şi de tradiţie ale acestei străvechi şi de Dumnezeu păzite ţări. Pentru voi n-a preexistat nimic inaintea voastră şi puţin vă pasă de ce va exista după voi. " După voi potopul"… Forme de guvernămant şi principii nu sunt pentru voi decat nişte expediente care oricare altele; le luaţi nu din adancul inimei voastre proprii, ci de la alţii. Noi — această foaie indeosebi— am fost cei dentai care am dat ţipătul de alarmă in privirea stării rele a ţăranului. Dar n-am uitat a cita cauzele. Cauza cea adevărată e că cea mai mare parte a păturii superpuse in aceşti din urmă treizeci de ani nu compensează prin merit şi ştiinţă munca poporului care-i susţine. Aţi inzecit sarcinile acestui popor pentru a hrăni cu birul lui o seamă de plagiatori pe catedre universitare, trădători şi rebeli ca ofiţeri superiori, directori de drum de fier, advocaţi plătiţi cu 30—40 de mii de franci pe an. Aţi făcut din plagiat, din nulitate, din feneantism un merit, un titlu de inaintare; i-aţi dat poporului formele goale a unei civilizaţii străine, fără umbră din cuprinsul şi bucuriile ei; aţi făcut ca plebea, plebea uliţilor oraşelor, să domnească peste nobilul popor romanesc; mai mult, aţi constituit privilegii pentru ca această arhiplebe pururea să rămai deasupra. Şi nu e dreptate azi? Dar de unde să fie, cand aţi atins-o in samburele ei, in dreptul consue tudinar , parte viu, parte cuprins in codicii vechi, şi aţi impus legislaţiuni străine?

Şi azi, cand aţi prefăcut dreptul, obiect al datinei şi conştiinţei publice, in ştiinţa vastă a unor legiuiri străine, cand judecătorul cată să fie om special, voiţi să indreptaţi justiţia prin electivitate? Cei ce nu cunosc codicele să ştie pe cei cari şi-au făcut din aplicarea lor o misiunea vieţii? Nu e instrucţiune azi? Dar de la cine să inveţe poporul? De la declasaţii din cari aţi făcut profesori ce, avand inşişi patru clase liceale, devin profesori de liceu sau de facultate? Stă rău comuna şi judeţul? Şi mijlocul de a le indrepta starea, consistă in sufrajul universal, in seducerea populaţiunilor prin amăgitori de profesie, prin oameni cari şi-au făcut o meserie din a promite marea cu sarea şi a nu ţinea nimic? Sunt rele tocmelele agricole? Dar cine l-a silit pe ţăran să se tocmească decat sarcinile impuse de stat, de comună, de judeţele cu selfguvernmentul lor plătit şi compus din simpli postulanţi? Şi azi — spre indreptare — voiţi să desfiinţaţi libertatea tranzacţiunilor, stipuland tocmai contrariul unicului principiu de drept care domneşte in materie de cand lumea? Principiul tuturor legislaţiunilor de cand i-a venit in minte unui legiuitor să dispuie ceva e că absolut libere sunt tocmelele, dar făcute odată, indeplinirea lor e obligatorie. Voi intoarceţi principiul pe dos şi ziceţi: Tocmelele nu sunt libere, se vor face cum zic eu, iar indeplinirea lor rămane la discreţiunea fiecăruia. Cum o vrea şi de-o vrea o face.

Şi acum, după ce toate espedientele şi panglicăriile s-au infundat, vine ,,Pseudo - romanul " şi proclamă că ,,Partida naţională şi liberală culpabilă este" ,,Pentru relele in instrucţiunea publică sunt răspunzători toţi membrii partidei naţionale şi liberale" c-un cuvant de toate relele economice, sociale, igienice chiar, e răspunzător şi culpabil partidul roşu. Culpabil! Culpa presupune ştiinţă şi premeditare . Prea sunt ignoranţi, prea neinsemnaţi membrii partidului roşu, pentru a fi culpabili in publicis .

Singura lor ţintă a fost de a se imbogăţi, de a-şi crea sinecure şi averi; ei n-au avut nici o insemnătate politică, prin urmare nu culpabili, ci greşiţi sunt. Greşalele insă in politică sunt, după cum zic francejii, crime; căci in urma lor sufăr milioane de oameni nevinovaţi, se 'mpiedică dezvoltarea unei ţări intregi şi se 'ntunecă pentru zecimi de ani inainte viitorul ei.



[13 februarie 1882 ]

27 dec. 2011

Mihai - omul si "opera" sa (I)

Aflam ca fostul rege Mihai (nu-i spun eu asa ; toata presa monarhica britanica la fel ii spune) este suparat pe… Churchill. Nu stim de ce, ca nu Churchill l-a pus sa tradeze la 23 august 1944, dand astfel peste cap planurile anglo-americanilor. Supararea lui provine din tupeul ce-l caracterizeaza ; mereu a adoptat pozitii diametral opuse actiunilor proprii. A tradat tara la 23 august si prin abdicarea premeditata chiar de el ? Singura pozitie ce poate avea este cea de un patriotism inconsistent, bazat pe balbaieli nationaliste. L-a arestat pe Antonescu ? Vrea sa para ca a arestat un dusman al statului ce tinea Romania in alianta cu Puterile Axei ? Da, dar era alaturi de acest Maresal ce trecuse Prutul si participa la manifestari la Chisinau. Nu mai zic ca Antonescu informase Berlinul ca Romania va iesi din alianta, pe cat posibil cu efecte minime pentru Germania, iar URSS acceptase formula de capitulare conditionata propusa de Maresal.


Poate ca ex-regele este suparat pe Churchill din cauza celor 42 de tablouri pe care le-a scos din tara in noiembrie 1947… Sau poate pentru ca a fost nevoit sa vanda periodic din lucrarile de arta. Sau pentru ca a vandut lucrari de El Greco, picturi ce apartineau Romaniei. Poate de-aia e suparat «Mi’ai» pe Churchill. Dar daca totusi nu e atat de suparat, sa-i amintim fostului rege ca inca nu si-a lamurit situatia nu doar in raport cu propriul popor tradat din mercantilism, ci si din punct de vedere legal/penal la New York sau Geneva. Mihai vrea sa para un oropsit ce a surubarit toata viata la motoare pentru a creste 5 fete. Realitatea e diferita complet : inca de cand era rege, Mihai iubea motoarele, asa ca isi facea de lucru cu ele ; sa recunoastem, era un pas inainte daca ne gandim ca pana tarziu masinile pe care le manipula erau de jucarie. Nu din mecanica si-a intretinut familia catolica (din 1966 cel putin se pare ca e catolic din cauza lipsei dispensei papale privind casatoria Anei de Bourbon-Parma cu un ortodox). De-a lungul auto/exilului, fostul rege a trait din vanzarea tablourilor ce ramasesera ca mostenire de la regele Carol I. Stiu, multi vor spune ca erau ale lui, mostenite si putea sa le vanda. Teoretic asa e, doar ca prin testament Carol I ordonase ca tablourile sa ramana indivizibil in tara. Dar daca Mihai n-a respectat tara in care s-a nascut, cum sa respecte o indicatie expresa testamentara pe care si Carol al II-lea o respectase la parasirea tarii?! Problema lui este ca a vandut tablouri ce apartineau nu Casei Regale, ci Romaniei. Povestile indrugate de el privitoare la abdicare isi au corespondent in afacerea cu tablouri : sustine ba ca lucrarile au ajuns la Moscova odata cu tezaurul (dar ele apar la licitatii mult dupa 1947), ba ca ele ar fi ramas statului comunist, desi statul era Romania si nu regimul comunist, dar si asta tot o minciuna e.

Decisiva este marturia complexa a lui Jacques Vergotti, pana in 1947 Prefect al Palatului regal. Este asadar indubitabil ca fostul rege a avut acceptul larg al guvernului Groza de a scoate din tara tot ce doreste, lucru confirmat de Vergotti avand ca sursa… Petru Groza insusi. Colaborarea apropiata sau macar amicala a regelui cu guvernul Groza era de notorietate, lucru reflectat si din declaratiile oficiale ale vremii, si din colaborationismul regal privind numirea ca ministri a liderilor bolsevici Ana Pauker si Gheorghiu Dej, si din respingerea amnistierii diversilor fosti oficiali condamnati politic, dar si din felul in care intreg guvernul comunist l-a condus pe fostul rege la aeroport. Dar despre toate astea voi reveni curand ; inclusiv cu lista tablourilor scoase din patrimoniul tarii.

26 dec. 2011

"Sedinta adunarii de vineri..." de Mihai Eminescu

Şedinţa adunării de vineri, 22 ianuarie, a avut o insemnătate deosebită, nu numai prin inălţarea de simţire şi vederi a oratorilor opoziţiei, ci şi ca dovadă de căderea morală a guvernului. Se ştie in adevăr, şi toate organele de publicitate din capitală au inregistrat faptul că, in decemvrie anul trecut, mai multe sute de familii romane din Banat sosiră in Bucureşti, pentru a cere pămanturi in Dobrogea, că aceste pămanturi li s-au refuzat şi că sărmanii emigranţi s-au intors in Banat, ducandu-şi morţii in spinare. O privelişte sfaşietoare se prezinta ochilor omeneşti de-a lungul drumurilor ţării. Crivăţul, acest duşman de la nord al şesurilor noastre, ii sufla din urmă ca frunzele, cu toate acestea era mai bland decat oamenii de piatră cărora le ceruse o patrie şi un cămin; iar in locul in care se 'ntorceau ii aşteptau bantuirea străinătăţii, siluirea limbii şi legii, robia sufletească, mai greu de purtat decat robia trupului. In zadar ţăranii aceia işi bat canii in amintire că n-au păzit Capitoliul de galii lui Brennus! Nu galii ameninţă azi Capitoliul naţionalităţii romane, ci apologiştii lui Blanqui şi ai nihiliştilor, oamenii cari n-au in memoria lor nici colindele, nici legenda graţioasă a băilor lui Ercul, nici avutul istoric al acestui mare şi nefericit popor care se numeşte poporul romanesc. Cat triumf a avut ministrul de interne al Ungariei cand, la 27 decemvrie anul trecut, a adresat o circulară către toate prefecturile din judeţele locuite de romani, opt judeţe intre Crişuri , in Maramurăş şi Banat, treisprezece judeţe in Transilvania, circulară prin care obligă pe prefecţi de-a spune şi moţilor şi mocanilor şi campenilor şi pădurenilor şi celor de pe Mureş şi celor dintre Crişuri că... d. ministru de esterne al Romaniei a declarat prin anume notă oficială că guvernul din Bucureşti nu permite nicidecum colonizarea străinilor in Dobrogea. Străinilor!


Trebuia să li se spuie odată aceasta consangenilor noştri din Transilvania şi din Ţara Ungurească, că pentru onor. Stătescu şi pentru d. I. Brătianu ei sunt ... străini, şi guvernul din Pesta a fost insărcinat cu aceasta gingaşă şi ironică misiune. A! dac' ar sosi la Predeal ori la Varciorova jucători de cărţi de profesie, mironosiţe ale cafenelelor cantătoare , cavaleri de industrie, speculanţi care-şi drapează evreul lor fizic in maniere franţuzeşti, vanători de noroc, intreprinzători fără capitaluri, regele Stroussberg cu suita lui de conţi şi baroni silezieni , c-un cuvant neagra speculă, feneantismul, străinul in forma lui cea mai amăgitoare , cea mai improductivă, cea mai speculantă ... cu atat mai bine! Largi ii stau porţile ţării deschise, ofiţerii salută, de-a doua zi trăsuri aurite ii duc in sferele cele mai nalte chiar, un democrat işi va alege cumnatul printre ei, un prinţ de sange ginerele; dar daca poporul nostru, al nostru de şaisprezece veacuri, bate umilit la poarta ţării şi cere nu ranguri, nu demnităţi, nu intreprinderi, ci ocazia de-a munci onest şi de-a păstra in inima lui neatinsă conştiinţa marii lui origini şi caracterul lui inrădăcinat, poarta e inchisă; el nu are bilet de emigrare, n-are acte. Pe d. C. A. Rosetti, pe onor. său cumnat, nu i-a intrebat absolut nimeni daca s-a lepădat de vreo protecţie străină, daca au paşaport de emigrare, de ce origine sunt . Dar ţăranul roman, acelaşi pretutindenea intre Tisa şi Nistru, e... străin... de origine romană!

Căci care-i opinia blondei umbre a d-lui Brătianu in această privire? Escelenţa aceasta e atat de rău informată incat nici nu ştie nimic de circulara ministerului unguresc, făcută pe baza notei sale oficiale (cu al cărui număr şi dată il servim mai sus), iar d. I. Brătianu zice: ,,Ar voi d. Lahovari să populăm Dobrogea cu supuşi străini de origine romană" ! Străini de origine romană! Contradictio in adjecto. Străini cari nu ştiu altă limbă decat a noastră, cari sub orice regim se simt şi se numesc romani, cari au trecut din Oltenia in Banatul Severinului, acea veche posesiune a banilor olteni de unde pană azi a rămas vorba ban. Bătranul Mircea, Dei gratia Fogaras et Omlas Dux, Severini Comes, Terrarum Dobrodicii Despotus, impreună cu toţi banii Basarabi erau străini de origine romană. Străini de origină era, după maniera de-a vedea a d-lui Stătescu, insuşi Bogdan Dragoş, intemeietorul Moldovei, pe care Ludovic I al Ungariei, prin hrisovul de la 2 februarie 1365, il numeşte, impreună [cu] toată dinastia Dragoşizilor Maramurăşului , sperjur şi uitător de datorii, unealtă oarbă a unei neastampărate ambiţii, pentru că, părăsind vasalitatea in fruntea poporului său, fondase un stat neatarnat, alături cu Ungaria? Străin de origine romană a fost Alexandru Basarab care a infrant pe regele Carol Robert şi toţi acei pe care mater parens , muma născătoare a neamului romanesc, Transilvania, i-a revărsat in şesul Dunării, pentru a crea cu spada şi plugul moştenirea istorică a neamului latin de langă Dunăre? Şi Bogdan şi Radu Negru au ieşit fără paşaport de emigrare de sub dominaţiunea străină, pentru că preferau libertatea lor de conştiinţă onorilor şi siguranţei ce le prezenta dependenţa de coroana Sf. Ştefan, şi străini de origine romană au creat Romania pe teritorii ce fusese ocupate de Changanii cumanilor şi de oarda nogailor . Dar oare tot şesul acesta, bolnav şi espus fără curmare invaziilor despre miazănoapte şi miazăzi, rămas-ar-fi romanesc fără ca din veac in veac să se fi improspătat populaţia lui istorică cu străini de origine romană ? Dar destul despre aceasta. Ar insemna a nu cunoaşte elementele istoriei noastre pentru a ignora fenomenul constant al reimprospătării etnice a ţării noastre de cătră elementele vergine ale munţilor noştri şi a celor ardeleni, pentru a nu şti că Basarabii chiar au venit de unde au venit familiile bănăţene, şi Moldova din Maramureş.

Daca pan' acum am făcut puţină vorbă in privirea cazului acestuia este pentru că nu voiam să ni se substituie veleităţi politice, căci popularitatea n-o gonim niciodată cu preţul vexaţiunilor consangenilor noştri. Numai d. Brătianu, cand e in opoziţie, incalică şi calul de bătaie al unui ideal politic, nerealizabil in forma lui urmărită pentru a caştiga popularitate şi a face paradă de naţionalism, o paradă care induce atat de lesne in eroare ziarele de peste Carpaţi. Avem prea mare credinţă in vitalitatea poporului romanesc de pretutindeni şi o prea geloasă temere de inrăutăţirea stării lui, deja destul de rele, ca să gonim popularitate pe seama nefericirilor lui actuale. Aci insă nu e vorba de veleităţi politice ori naţionale, ci de ceva cu desăvarşire practic, de bun simţ comun: de colonizarea catorva sute de familii romane in Dobrogea, care ieşiseră din Banat fără pasport de emigrare. In realitate nu există nici un cartel de estradare intre Austria şi Romania, nici măcar pentru dezertori . A rămas pană acum la aprecierea judecătorilor de instrucţie şi a procurorilor de a recomanda estradarea oamenilor vinovaţi de crime comune şi nimic mai mult. Oamenii nu aveau nici o vină; pe nici un cuvant juridic, mai ales pe nici unul constituţional, nu se putea acorda estradarea lor. D. Cogălniceanu, in discursul său pe cat de elocuent pe atat de adevărat şi in moţiunea propusă, n-a cerut decat ca guvernul să păzească cu sfinţenie vechea ospitalitate, vechiul obicei al pămantului, de vreme ce Romania nu are cu statele vecine convenţiuni cari s-o oblige la dureroasa estradare a unor familii de origine romană. Ce-a răspuns Camera prin gura ilustrului său Fleva, nu străin de originea romană, ci roman de origine oacheşă ? A respins moţiunea. Va să zică majoritatea Flevilor cere să nu se respecte ospitalitatea, cere să se estradeze familiile romane cari ar trece Carpaţii pentru a se aşeza in ţară. Iată ceea ce trebuia constatat. Pe d. Fleva, de-o origină cat se poate de indoielnică şi de-o cetăţenie romană şi mai problematică daca se poate, nu-l intreabă nimenea daca are pasport de emigrare din ţara turcului. Familiile cari or avea nefericirea de-a fi romane vor fi insă estradate din Romania.

Iată ceea ce nu inţelegem şi ne pare absurd, dar ceea ce trebuie constatat: că votul de alaltăieri al majorităţii şi respingerea moţiunii Cogălniceanu creează un precedent statornic şi o regulă de drept internaţional pentru inţelepciunea guvernelor roşie. Să fie deci bine ştiut că orice străin, fie speculant, fie colportor, aibe ocupaţii imorale chiar, e primit in Romania fără restricţie, iar ţăranul care vine să muncească e estrădat fără ca să existe cartel de estradare intre noi şi străinătate şi că această teorie a fost erijată in lege prin votul de sambătă. Nu putem sfarşi fără a releva unele cuvinte rostite de d. Cogălniceanu in privinţa insemnătăţii naţionale a proclamării regalităţii. Strănepotul cronicarului Ioan Cogălniceanu zise:

Regalitatea insemna ridicarea conştiinţei naţionale, afirmarea demnităţii şi independinţei ţării... Cand acei ce trebuie să apere drepturile acestei ţări nu au curajul pe care-l aveau acei gospodari, acei Domni regulamentari, acei vasali din trecut, atunci permiteţi-mi să declar că am proclamat un rege, dar nu am făcut un regat roman, căci regatul insemnează neumilire.

D. Stătescu se simţi impuns de aceste cuvinte şi răspunse:

D. Cogălniceanu, după ce-a făcut paralelism intre cum se petreceau lucrurile sub Domnii pămanteni şi cum se petrec acu, a zis că ţara, proclamand regatul, nu a intemeiat şi regalitatea şi că romanii ar fi mai puţin ocrotiţi astăzi in ţară de cum erau sub Domnii regulamentari. Protestez contra acestor cuvinte.

Nu scrutăm cestiunea de principiu a regalităţii. Ceea ce putem afirma insă, cu istoria in mană, este că Domnii pămanteni erau Domnii rasei romane, erau duci ai neamului romanesc. Ca atari ei erau solidari cu rasa romană şi pururea gata a-şi pune capul la mijloc pentru drepturile

acestei individualităţi etnice. Nouă ni se pare insă că in otelul actual intitulat „Romania" espresia etnologică e prea mult deconsiderată in favorul espresiei geografice, fie aceasta locuită de orişicine. Aceasta e atat de adevărat pentru trecut incat pururea se deosibea rasa pămanteană de rasele străine, din care unele (bunăoară armenii) erau mai vechi in ţară decat romanii inşişi. Nu doar că romanii ar fi fost vreodată netoleranţi. Dar ceea ce voiau să păstreze aci era caracterul lor naţional, esprimat in limbă, in datini, in legi. Ni se pare deci că, in această privire, in privirea protectoratului firesc ce Domnii pămanteni il esercitau asupra elementului romanesc faţă cu orice alte elemente, d. Stătescu degeaba protestează.

Era nouă a Romaniei este aceea in care elementele vechi şi naţionale ale ţării au fost in parte suplantate de elemente, nu zicem stricăcioase, dar in orice caz de o ocultă noutate. Nu voim să urmărim pană la estrem această problemă, observăm insă că noi am fost cei dentăi cari am relevat-o, statornicind totodată că coroana romană cată să fie solidară cu rasa romană mai cu seamă. Nu zicem că sub cerul acestei ţări să nu trăiască şi să nu inflorească oricaţi oameni de altă origine. Dar ceea ce credem, intemeiaţi pe vorbele bătranului Matei Basarab, e că ţara este, in linia intaia, elementul naţional şi că e scris in cartea veacurilor ca acest element să determineze soarta şi caracterul acestui stat.


Avantaje trecătoare ale producţiunii, cauze economice şi politice pot in adevăr să grămădească inlăuntrul espresiei geografice elemente străine şi cu drept cuvant impăratul Emanoil Paleologul zice că oameni mai toleranţi, mai primitori de străini ca romanii nu mai sunt pe faţa pămantului, deci in această privire nici noi nu dorim să fie altfel... dar pană aci şi nu mai de-parte. Cel care respectă caracterul propriu şi libertatea de manifestare a oricărui alt geniu naţional contractează prin aceasta el insuşi dreptul de a fi respectat in toate ale sale şi cand Vasile Vodă Lupul porunceşte ca ,,Cel ce-şi vicleneşte moşia şi neamul, mai rău decat ucigaşii de părinţi să se certe" el stabileşte prin aceasta solidaritatea intre romani, făcand din fiecare un ostaş deştept al naţionalităţii sale.



[26 ianuarie 1882

25 dec. 2011

Umbra lui Mihai. La Savarsin

Tele-vizuinile aservite intereselor «rosii» ne-au prezentat si in Ajun, dar si de Craciun ceea ce ei numesc Casa Regala a Romaniei. Am vazut un batran senilizat ce incerca sa ne convinga ca el ii vede pe saraci ca pe niste oameni ; inabila incercare… Mihai si-a luat familia si a dus ceva daruri unor sateni nevoiasi din Savarsin, localitatea unde isi are pavilionul de vanatoare (nu castel) retrocedat generos de catre Tariceanu. Cu aceasta ocazie am putut constata odata in plus ca fetele sale habar nu au de limba romana, dar le place sa se autointituleze «principese de Romania». Mihai nu si-a invatat fetele sa vorbeasca romaneste pentru ca stia (sau credea) ca ele nu vor ajunge nici in vizita in tara natala a fostului rege ; intelegerea cu autoritatile bolsevice nu cuprindea si asa ceva, iar scandalul din ’85 cu vanzarea la licitatie a tablourilor care fizic erau in posesia lui, dar scriptic apartineau statului roman l-a convins pe ex-rege ca nu va fi primit, el sau familia, in tara (sau nu fara urmari). Asadar, daca nici n-a denuntat actul de abdicare (nici nu ar fi putut s-o faca) si nici nu se mai putea intoarce macar in vizita, atunci de ce sa le mai invete romaneste pe cele cinci odrasle ? Au facut figuratie la Savarsin, Mihai n-a pierdut ocazia sa remarce ca saracia e mai mare azi decat pe vremea lui (sa privim statisticile vremii, ca de vorbele lui suntem satui), iar capacul l-a pus cu urarile adresate… poporului. Deci, in Romania de azi orice individ doreste sa dea un mesaj catre popor – e liber s-o faca !!! Despre scuzele pe care poporul le merita pentru ca l-a aruncat in bratele bolsevicilor, el «chinuindu-se» pe proprietatea sa din Elvetia – nici o vorba.

Spectacolul ipocriziei a continuat in ziua de Craciun. Mihai, epuizat de propria-i «generozitate» ce se manifesta o data pe an – n-a mai participat la slujba de la bisericuta din sat ; ce-i drept, nici satenii nu s-au inghesuit. Locul sau a fost tinut de «prince» Dudu, un alt uzurpator de titluri ca si socrul sau. Medalii si cadelnitari au umplut de cateva ori pe zi ecranele tele-vizuinilor, unde niste prezentatori analfabeti au tot cazut in extaz dupa o imagine de ei creata : «regele» generos si oropsit, dar care nu uita ca poporul are nevoie de gestul lui o data pe an. Mihai, am mai spus-o, a incetat sa fie rege pe 30 decembrie 1947 ; de atunci este ilegala utilizarea de titluri nobiliare in Republica Romania. Sferto-doctii de moderatori nu stiu asta, dar Mihai stie foarte bine ca uzeaza ilegal de un titlu la care a renuntat (de bunavoie, nu cum in continuare minte…) «pentru el si pentru familia lui». Onoarea Casei Regale a fost mai presus de orice banuiala multa vreme. Carol al II-lea a schimbat ceva introducand dictatura regala, dupa modelul fascist pe care il admira. Dar el a abdicat si locul i-a fost luat de odrasla regala ce a facut una cu pamantul respectiva onoare. Calcata in picioare dupa doua tradari nationale, onoarea regala acum pare un spectacol penibil in care ipocrizia si nesimtirea isi dau mana si se imbraca in poleiala subtiata a ceea ce odata era Casa Regala. Acum ce a ramas din demnitatea aceea ? Ne arata iRealitatea : imediat dupa «stirea» difuzata pana la saturatie cu familia ex-regala ce sta «demn» departe de «prostime» in biserica avem o alta care ne arata o alta «fata regala» : regele Cioaba si pregatirile sale de Craciun. Fara sa vrea, iRealitatea aseaza cele doua imagini ale «regalitatii» din Romania pe locul meritat : langa «imparatul» Iulian.



22 dec. 2011

"Ecologistii" la Rosia Montana si Bucium

Despre Rosia Montana s-a vorbit mult si inca se va mai vorbi. Unii militeaza pentru inceperea exploatarii aurifere, altii vor conservarea patrimoniului ecologic si se opun proiectului minier. Subiectul nu este deloc nou si nici nu este unul care sa fi inceput sa suscite interes de 5-6 ani incoace, asa cum il prezinta un oarecare Toni Grebla, un vajnic « ecologist » comunist. Asa cum le sta in obicei, uslasii arunca vina spre Presedintele Basescu si spre PD-L, dar manipuleaza ordinar in incercarea de a abate atentia de la adevaratii responsabili. Proiectul de la Rosia Montana este unul bun pentru economie sau ar putea fi daca el ar fi asezat pe baze corecte si n-are nici o influenta asupra mediului, asa cum sustin « ecologistii » lui Vantu, in frunte cu neica-nimeni Remus Cernea, romanul membru UDMR. Pentru a nu mai exista atatea interpretari, sa vedem ce spun contractele incheiate si ce se ascunde in spatele lor (desigur, nu si in contractul a carui desecretizare a fost ceruta de catre Presedinte ; ala e « bomboana pe coliva »).


Licitatia privitoare la exploatarea aurifera Rosia Montana a avut loc pe 04.09.1995, licitatie organizata de Regia Autonoma a Cuprului Deva, « avand ca obiect evaluarea si procesarea iazurilor si a minereurilor aurifere ». Tot la aceasta data si ca urmare a castigarii licitatiei, se semneaza un prim contract intre Regie si « Gabriel Resources Limited », castigatorul licitatiei. « Gabriel » este o persoana juridica engleza cu sediul in Channel Islands, Marea Britanie si este reprezentata de Vasile « Frank » Timis, cetatean australian cu dese locari in sedii din Australia, Marea Britanie, Canada sau Romania, mai tarziu. Astfel ia nastere EURO GOLD RESOURCES S.A., cu sediul in Deva, Piata Unirii nr.9, jud. Hunedoara. Actionarii societatii, conform actului constitutiv, dar si conform actelor aditionale incheiate la 17.10.1996 (primul act aditional) si 01.04.1997 (al doilea act aditional) sunt :

- GABRIEL RESOURCES LIMITED, Canada reprezentata de « Frank » Timis si Gerald Edward Wood (probabil un om de paie) cu 65% din capital ;

- REGIA AUTONOMA A CUPRULUI DEVA, reprezentata de Nicolae Stanca – 33,8% din capital ;

- MINEXFOR S.A. reprezentata de Nicolae Tandarau – 0,5% din capital ;

- CEPROMIN S.A. reprezentata de Ioan Lupulescu – 0,5% din capital si

- UPSRUEEM S.A reprezentata de Dumitru Borca cu 0,2% din capitalul subscris.

Activitatea noii societati se desfasoara in baza aprobarii acordate REGIEI de catre Ministerul Industriilor si Comertului si a avizului Agentiei Nationale a Resurselor Minerale privind obiectul de activitate al EURO GOLD RESOURCES. Ceea ce nu se spune, si nu stiu de ce, este ca nu doar Rosia Montana este vizata de licitatie, ci si perimetrul numit COMPLEXUL BUCIUM (Bucium Tarnita, Bucium Izbita, Bucium Rodu si Bucium Corabia, inclusiv iazurile si haldele de steril ale fiecareia). In timpul guvernarii Constantinescu s-au produs diverse schimbari in componenta asociatilor, dar si a denumirii societatii cu personalitate juridica romana. Poate ca asta n-ar fi nimic, dar chiar si procentele ce revin asociatilor s-au schimbat. Cu toate astea, miscarile ecologiste sau acel oarecare membru UDMR, Remus Cernea nu si-au exprimat opozitia sau dorinta de a proteja mediul ; iar asta – pana in 2004 inclusiv. Dar sa vedem ce modificari intervin in constituirea « noii » societati…

In Actul aditional nr. 1/ 11.o6.1997 se stipuleaza ca asociatii sunt : GABRIEL RESOURCES LIMITED (65% din capital), REGIA AUTONOMA A CUPRULUI DEVA (33,8%0, CARTEL BAU S.A. (cu 0,4% din capital), FORICON S.A. (0,4%) si COMAT-TRADING S.A. (0,4%). Sediile si filialele se tot schimba, presedintii – la fel, anual, cetateniile se tot inmultesc (australiana, americana, canadiana, norvegiana dar cu origine americana etc.) pana cand… Pana cand apare un alt act aditional, cel din 27.10.1998 care spune ca « Daca activitatea condusa de Regie (Regia autonoma a cuprului Deva s.n.) ori de o sucursala a sa in Rosia Montana inceteaza permanent sau temporar ca urmare a interventiei Guvernului Romaniei, a falimentarii, a starii de insolvabilitate etc. pe perioada desfasurarii activitatii fazelor 1, 2, 3 de catre EURO GOLD RESOURCES, atunci EURO GOLD RESOURCES sau actionarii sai nu vor avea nici o obligatie financiara sau sociala fata de angajatii Regiei, fata de Regie, Statul roman ori fata de contractorii si subcontractorii Regiei in Rosia Montana ». Asta e parfum de viorele in comparatie cu un alt paragraf al aceluiasi contract/ act aditional : « Daca GABRIEL (RESOURCES LIMITED) va finanta integral proiectele fazelor 1, 2 si 3, atunci isi va recupera din productia integrala a proiectelor intregul capital de investitie direct si indirect, la care se adauga dobanda (!) LIBOR plus 2% costul de administrare a finantarii inainte de distribuirea oricaror dividende intre actionari ». Sigur, nici un investitor nu face opere de caritate, dar aici cam miroase a teapa data statului roman. Dar sa nu pronuntam sentinte, ca actul aditional nr.3/27.10.1998 e generos in argumente… Asadar, dupa ce indica patru situatii in care GABRIEL trebuie sa ia sume calculate in functie de rata LIBOR, desigur, plus 2% cost de administrare, art. 6.5 din Contractul de Societate (modificat) ne arata ca GABRIEL va detine 80% (in cifre si litere), ceilalti asociati detinand «impreuna, nu mai mult de 20% din capitalul social… » al societatii. De ce… cum, cu aprobarea cui… asta nu scrie in actul aditional, dar as vrea sa vad despre ce face vorbire contractul secretizat in legatura cu acest subiect. Déjà subiectul incepe a mirosi a smen… Dar sa nu anticipez…

Actul aditional nr.4/19.11.1999 sau 02.02.1999 (data autenficarii pare a varia destul de mult ; chiar si o autentificare din 2005 se poate gasi pe acelasi act(!)) prevede in art.1.1 redefinirea perimetrelor de interes pentru societate dupa cum urmeaza :

« 1. Rosia Montana Area (licenta ROSIA MONTANA nr.47/21.12.1998) – reprezinta suprafata destinata dezvoltarii si exploatarii in Rosia Montana (incluzand si iazurile de decantare si halzile de steril), care in mod curent sunt exploatate de MINVEST si pentru care s-a primit aprobare de la Ministerul Industriilor si Comertului, ca si de la Agentia Nationala a Resurselor Minerale.

2. Bucium Area (licenta BUCIUM nr.218/06.04.1999) – reprezinta suprafata destinata prospectarii (termen taiat cu pixul n.m.) si explorarii in Complexul Bucium (incluzand iazurile de decantare si halzile de steril), care in mod curent sunt exploatate de MINVEST si pentru care s-a primit aprobare de la Ministerul Industriilor si Comertului, ca si de la Agentia Nationala a Resurselor Minerale».

Prin actul aditional nr.8 inregistrat sub nr. 446/1999 se decide majorarea capitalului social al societatii, majorare suportata integral de catre GABRIEL care astfel isi majoreaza participarea de la 65 la 80%, REGIA ramanand cu 19, 31%, CARTEL BAU – 0,23%, FORICON – 0,23% si COMAT TRADING – 0,23%.

Pare-se ca in 21.07.2000 se transforma societatea in ROSIA MONTANA GOLD CORPORATION S.A. cu sediul in Rosia Montana, str.(?) Piata 321, jud.Alba prin care MINVEST se oblige sa transfere licenta de exploatare catre societatea nou(!) constituita. Actionarii societatii sunt aceiasi ca mai sus si cu aceleasi procente participative la capitalul social si se stipuleaza conditiile de preemtiune prin care unul dintre asociati isi poate vinde partea sa de participare la capitalul social (o sa vedem de ce…). Art.8.3 ne informeaza ca « Adunarea Generala a Actionarilor (unde 80% are GABRIEL n.m.) va numi Operatorul insarcinat cu desfasurarea operatiunilor Societatii, dintre Afiliatii lui GABRIEL. De asemenea, AGA va aproba onorariul sau remuneratia acestuia care nu va putea depasi 5% din profiturile brute ». Art.8.12 este chiar cinic, aratand ca AGA este legal constituita daca sunt prezenti posesorii a minim 51% dintre actiuni. Noua S.C. ROSIA MONTANA GOLD CORPORATION S.A. este inscrisa la Registrul Comertului Alba sub nr. 690/15.09.2000 sau J/01/443/1999 (in functie de nr. ce se vrea luat in calcul). Foarte interesanta este abordarea subiectului intitulat INCEPUTUL PRODUCTIEI COMERCIALE ; astfel, statutul defineste « clar » ce inseamna asta: « prima zi a lunii urmand primelor trei luni consecutive ale operatiei de macinare sau orice alta facilitate de procesare in cadrul unui Proiect, in conditiile in care o astfel de macinare sau orice facilitate de procesare a fost operationala in fiecare dintre aceste luni la o capacitate de cel putin 80% din capacitatea lor lunara de lucru … ». In caz contrar, statutul prevedea a se considera ca exploatarea se face exclusiv in scop de verificare, test, analiza si nu va fi considerata ca reprezentand Inceputul Productiei Comerciale (altfel spus, era de-ajuns si o exploatare de 79%, ca tot testare era considerata ; oare azi, cand « ecologistii » protesteaza se extrag cei 79% fara ca asta sa fie considerata inceputul exploatarii ? Dar « testele » de, sa zicem, 79% sunt sau nu supuse controlului statului, impozitarii etc. ?).

Actul aditional nr.1/05.05.2003 atasat Actului de constituire a S.C.ROSIA MONTANA GOLD CORPORATION S.A. diversifica activitatea societatii, printre alte obiecte de activitate fiind incluse si… productia si transportul energiei electrice, editare de carti, reviste si periodice, hoteluri, restaurante, cantine, transporturi terestre de calatori, dezvoltare(promovare) imobiliara, telecomunicatii, productia de emitatoare de radio-televiziune sau publicitate.

In 10.12.2009 COMAT vinde participarea sa … catre GABRIEL care devine actionar tot majoritar, dar cu 80,23% din capitalul social. La data de 14.12.2009 GABRIEL il imprumuta pe asociatul FORICON cu suma necesara subscrierii a 955.331 de actiuni in valoare de 1.366.123,33 lei (RON), adica 314.254,67 euro. Ulterior, FORICON dispare din peisaj, prin vanzarea… tot catre GABRIEL, astfel incat actionarii raman doi : GABRIEL si MINVEST, posesorul licentelor de exploatare.

Actul constitutiv al S.C.ROSIA MONTANA GOLD CORPORATION S..A. se… schimba cu un altul autentificat sub nr. 2998/21.07.2000 care adduce o noutate tot in domeniul activitatilor prevazute prin statut: activitati de editare a jocurilor de calculator si a altor produse software, telecomunicatii prin cablu, activitati de difuzare a programelor de televiziune(!), telecomunicatii prin satelit, consultanta in tehnologia informatiei, prelucrarea datelor, administrarea paginilor web si activitati conexe, activitati ale portalurilor web etc. O parte dintre aceste domenii statutare stim ca nu sunt deloc straine activitatii obisnuite a unui tip pe nume Vantu, comune si unui magnat ucrainean de pe Donul linistit aflat sub obladuirea FSB ; desigur, absolut intamplator pentru ambele pesrsonaje, numite sau nu si fara legatura(?) cu interesul lor manifest sau nu chiar, in ceea ce priveste wolframul, uraniul si alte metale rare. Dupa disparitia FORICON, GABRIEL ramane cu 80,6855% din actiuni, iar REGIA (MINVEST) cu doar 19,3142%.

Cum a ajuns MINVEST la « performanta » ca de la 33,8% sa ramana cu aproape jumatate (19,3%) si care sunt beneficiile Romaniei, asta ramane inca neclar. Clar este altceva : guvernarile psd si cdr sunt adanc interesate de bunastarea lui GABRIEL si complet dezinteresate de foloasele pe care tara le-ar fi putut avea. Toti fac scandal, plang de grija mediului si propun includerea perimetrului de la Rosia Montana in Patrimoniul UNESCO. OK ! Dar asta nu exclude si exploatarea… Exclus din « grijile » ecologistilor de circumstanta este celalalt perimetru, cel de la Complexul BUCIUM. Acolo nu avem nevoie de protectia mediului ? Sau contractul secret nu face referire decat la Rosia ? Ca despre comisioanele incasate… sa nu mai vorbim ; o va face ANI dupa desecretizarea lui. Pe aceasta cale cer oficial autoritatilor romane sa demareze procedurile de desecretizare a contractului, de control a activitatii din cele doua perimetre citate si de renegociere a procentului ce revine Romaniei.

Un detaliu care are sau nu legatura cu alti « americani » : sediul S.C.ROSIA MONTANA GOLD CORPORATION S.A. este in Bucuresti, str.Herastrau, nr.17, acelasi sediu cu… UPC, al doilea furnizor national, dupa RCS-RDS, de televiziune prin cablu. Daca se calca sau nu pe picioare… nu stiu, dar poate ca ar merita o intrebare.







16 dec. 2011

Malina si popii

Malina s-a dus… Acum e alaturi de unchiul ei, minunatul om Dan Spataru. Din nefericire, BOR prin reprezentantii ei inalti ca functii n-au aprobat o inmormantare crestineasca pe motiv ca ea s-a sinucis. Nici un organ abilitat al statului nu a dat vreun certificate din care sa reiasa ca Malina si-ar fi luat viata. Familia sustine acum ca a fost un accident ; nu cred, dar n-are nici o importanta ce cred eu, cum tot fara valoare e si ce crede popa « Sapca ». El e obligat sa aplice normele pe care Biserica autocefala din Romania le-a convenit cu Statul. Orice abatere de la ele este o imixtiune grava in treburile care nu privesc o parte sau alta. Asadar, ieri Mitropolia s-a crezut a fiinta in Iran, ca doar acolo e stat religios, unde laicul si credinta sunt amestecate. Oficialii ei au promis ca daca n-a fost sinucidere vor aproba o alta slujba, una normala. Cum si-a permis Biserica asa ceva ? Se joaca de-a spiritualul si credinta cu enoriasii ? A lasat Dumnezeu asa ceva in mana popimii ? Ma indoiesc…


Incepand cu sec.II-III incep sa apara lucrarile teologice ce fundamenteaza normele Bisericii Crestine. Fericitul Augustin (Sf.Augustin pentru altii), prin operele sale ne face diferenta dintre « orasul omului » si « orasul lui Dumnezeu », ii condamna pe sectari si da valoare Invataturii pe care Iisus Hristos ne-a lasat-o. De-a lungul timpului, multi sfinti si martiri se vor afirma prin credinta lor deosebita ; unii si-au daruit averile saracilor si au predicat credinta in Dumnezeu, traind in saracie si recomandand acest model de penitenta cotidiana si urmasilor lor la carma tinerei Biserici. Insusi Sf. Apostol Pavel, un judecator invatat si cu avere, inainte de a deveni crestin – renunta la tot si pleaca sa duca neamurilor Cuvantul lui Dumnezeu.

N-o sa intru in detalii teologale, dar nu pot sa nu remarc uriasa discrepanta dintre smerenia, credinta si modestia in care traiau sfintii si martirii crestini de la inceputuri si ceea ce vedem azi in Romania. Incepand cu Patriarhul si Mitropolitii si terminand cu un popa de tara, BOR pare a fi in contradictie cu mandatul la care s-au angajat intrand la seminarul teologic. Vedem popi ce refuza ajutorul spiritual unor oameni sarmani pe motiv ca n-au bani sa le plateasca taxa. Ce taxa ? A stabilit Dumnezeu vreo taxa pe credinta, pe religie ? Nu. Mai vedem alti popi cu cate 2-3 vile sau cu hoteluri de 4 stele ; « nu e interzis », vor spune unii. Desigur, legea laica nu le interzice sa devina bogati, mai ales ca n-a ajuns statul sa impoziteze « cutia milei ». Ajung la saraci banii din cutia milei ? Nu, dar ajung in constructia vilelor si hotelurilor de care vorbeam. Dar banii din lumanari, candele etc. ? Se impart, « fiule » intre ei, popii. In timpul asta, acelasi stat laic da salarii de la buget popilor. Vrea Patriarhia sa avem/aiba o Catedrala impresionanta, una cu magazine de lux unde sa vanda lumanari de firma, buticuri cochete incarcate cu echipamente de calatorie pe « ceea lume » sau cinematografe 3D unde sa ruleze « Vietile sfintilor » ? Nici o problema, se face… Da, dar cum « se face » ? Patriarhia este entitatea, juridic vorbind, cea mai bogata din tara. Detine sute de mii de hectare de paduri, terenuri arabile, intravilane etc., magazine si agentii de voiaj, iar averea asta sporeste saptamanal, nu doar urmare a afacerilor, ci si din banii cu care enoriasii cotizeaza pentru un acatist sau o binecuvantare, de la nunti si botezuri, inmormantari si pomeniri. Si Catedrala « Neamului » ? Eeee ! Pentru Catedrala, Patriarhia… n-are bani( !). O parte mica din suma necesara constructiei o da guvernul (10 mil. Lei), restul… din donatii. Si cine sa doneze ? Pai tot cei care au cotizat déjà la programul « Nici religie fara taxa, nici credinta neremunerata » pe care ni-l arata zilnic popii.

Patriarhul Daniel isi arata opulenta hainelor sale « smerite », Teodosie (fost Shpagoveanul, actualmente ToMITAnul) e din ce in ce mai implicat si in afaceri oneroase, dar si in altele, dosnice si scabroase, altii etaleaza masini scumpe si o smerenie falsa. In timpul asta, credinta a inceput sa nu mai fie stramoseasca, politica religioasa sa ia locul adevarului istoric, totul sub obladuirea unei biserici prea tolerante cu practicile neo-vrajitoresti pagane ale unor popi, dar severa cu… Malina… BOR si-a ales o pacatoasa, poate (toti suntem, nu-i asa ?) pe care s-o condamne. Nu Teodosie e de condamnat, ci Malina, nu luxul popilor, ci nefericita fata neinteleasa; nu lipsa de interes criminal fata de asaltul pe care sectele “crestine” il manifesta impotriva credintei noastre ortodoxe, dar e de condamnat sufletul unei fete care nu si-a gasit drumul, dar careia nici popii nu s-au deranjat sa i-l salveze. Smerenia popimii ? O vorba de ei creata… Imi amintesc cum la o ceremonie, Teodosie cel cu ochi diabolici, nu numai ca nu s-a injosit sa manance la aceeasi masa cu enoriasii si invitatii de la manastirea Pasarea, nici macar in aceeasi sala, dar a beneficiat de un meniu «special» impreuna cu notabilitatile invitate, undeva intr-un loc ferit privirii muritorilor de rand.

Se ocupa ei de indrumarea spre credinta (nu spre habotnicie) a unui popor subjugat de comunisti 60 de ani ? Lupta ei pentru ca romanii sa inteleaga ca religia nu este misticism sau « opiul popoarelor » ? NU. In schimb afiseaza aroganta drapata in umilinta, credinte pagane amestecate cu crestinism, pe scurt, un folclor pseudo-religios ce tinde sa ia locul credintei. Am spus-o si o s-o mai spun : ar trebui sa fie alungati cu biciul, precum Iisus i-a alungat pe zarafi din Templu.

Asta merita Malina, de sufletul careia nu s-a ocupat vreun popa cat a fost in viata ? Si nici dupa moarte nu vor sa o lase a se odihni in pace ? Eu zic asa : Sa te odihnesti in pace, Malina ! Dumnezeu va face pentru tine ceea ce El crede ca e bine, fara amestecul nociv al popilor.

15 dec. 2011

Mineriada pe Justitie

De ce Romania nu e Franta si nici nu va fi ? E simplu : in aceeasi zi s-au dat doua sentinte, una de condamnare, alta de achitare. In Franta, J. Chirac a fost condamnat la 3 ani cu suspendare dupa un proces ce a durat cateva luni, in Romania – Nastase, dupa 5 ani de tergiversari si de cumparari de martori este declarat nevinovat de catre ICCJ.
Cum era de asteptat, cei care au insistat ca fostul prim ministru sa fie judecat, recte UE (« recte » nu are legatura cu placerile bulaneilor psd…), azi incep sa vocifereze prin intermediul presei cu adevarat libere. Reuters, Transparency Int’l incep sa inteleaga incapatanarea cu care Olanda se opune intrarii Romaniei in spatiul Schengen, ca si conditionalitatile la care tara noastra a fost supusa in materie de justitie.
Am asistat azi, arc peste timp, la o alta mineriada, cea de la ICCJ. Mineriadele lui ilici au departat Romania de Comunitatea Europena si au lasat-o prada lupilor psd-kgb… « Mineriada » lui Nastase in cardasie cu purcica moscovita plaseaza acum o tara intreaga sub semnul mirarii, daca nu si sub cel al intrebarii. Judecatoarele (doua dintre ele sunt binecunoscute pentru « faptele lor de arme ») au calcat in picioare tot probatoriul si l-au declarat nevinovat pe prietenul lui Haysam, cel anterior eliberat de una din ele ; ce a facut Haysam ulterior se stie prea bine. Tupeul comunistilor se dovedeste inca o data fara margini, cinic chiar si reclama « prigoana politica ». Sunt curios ce vom auzi de maine incolo dinspre Bruxelles…

Cronica unei achitari anuntate

A fost odata ca-n povesti un unchies hatru, desigur. Era Insusi unchiul Tamara, cel care facea nefacute, lua « para-ndarat » dupa modelul « suveica », vindea copii balaurului cu multe capete din cizma latina si primea cadou multe pungi cu galbeni pentru a lasa sa treaca diverse zapisuri ce imbogateau clientii. El, sarmanul, n-ar fi vrut nimic din toate astea, dar, om bun din fire, se vedea obligat sa accepte. Venea un megies ce-si dorea sa nu faca un drum, dar tare bine-i prindea caruta cu pungi de galbeni prevazuta pentru asa ceva. Ce sa faca el pentru a pune mana pe avere ? Afla megiesul ca unchiul Insusi dadea aprobarea, asa ca se gandeste sa-i daruiasca un obiect frumos, un tablou de, sa zicem, Ciucurencu. Megiesul nostru nu-i poate darui personal tabloul, desigur, pentru ca unchiesul Tamara era cocotat prea sus pentru a se ajunge la el. Asa se face ca alege un sol care sa duca pretiosul dar. Tabloul ajunge la unchies, acesta tare se bucura si povestea se putea incheia aici… Dar nu ! Unchiesului ii era foame, iar tabloul nu se mananca, asa ca i-l da solului sa-l duca la targul unde se liciteaza tablouri pentru a-l vinde. Surpriza abia acum vine… Solului nu-i venea sa creada, dar tabloul scos la vanzare a fost cumparat cu 100.000 de pungi cu aur tocmai de megiesul nostru, cel care-i daruise unchiului tabloul. Nedumerit, solul ia mica avere, i-o duce unchiesului si acesta atat s-a bucurat, incat de banii ceia si-a luat o bucatica de teren de cateva sute de hectare pe undeva pe langa Sulina, cea care atat de mult ii placea unchiului. Are Tamara al nostru vreo vina ? Desigur, nu.


Om milos, Tamara suferea cand vedea copiii fara parinti, asa ca s-a decis sa calce decizia Imparatiei de a nu da copii de suflet si accepta sa-i dea unor crestini inimosi si cu punga de galbeni serios umflata. Desigur, acestia si-au manifestat recunostinta intr-o maniera asemanatoare cu a megiesului : pungi intregi de galbeni. Este vina lui ca a fost inzestrat cu asa un suflet bun si milostiv ? Desigur, nu !

Pentru aceste fapte, ca si pentru aparitia prea multor pungi cu bani in buzunarele largi ale matusii, soata unchiului, stapanirea se decide, la insistentele Imparatiei sa-l trimita la judecata batranilor. Cum se stie, batranii sunt greu de urnit, dar dupa ani si ani, muncind din greu Sfatul batranilor condus de o purcica moscovita decide ceea ce si carlanul turmei o stia de ceva vreme : unchiul Tamara, el Insusi, desigur este nevinovat. Inainte de a incaleca pe-o sa, cinstite cetitorule, iti dau un sfat : nu incerca sa faci la fel, ca te-ncaleca justitia cea oarba si-o sa faci puscarie pana la adanci batraneti ; tu, ca unchiesul nu. Noi il lasam pe unchiul Tamara sa incalece pe carlan, pe Dudau si pe Sovaielnic pentru a sarbatori victoria impotriva cinstei, iar noi – incalecam pe sa si va spunem povestea asa… Ca de n-ar fi, nu s-ar mai povesti…

13 dec. 2011

Realitatea despre Conventia de la Venetia

Indata ce a inceput sa se vehiculeze ideea comasarii alegerilor locale si parlamentare, ametitii de bautura, somn si pedofilie au inceput a protesta, pe motiv ca o asemenea comasare ar fi un grav atentat la democratie. De ce si cum… nimeni nu a explicat. Imi era neclar unde este atentatul si ce are organizarea simultana sau nu a alegerilor cu democratia. Primul ministru Boc iese si anunta asumarea raspunderii in ceea ce priveste aceasta organizare si e de-ajuns asta pentru ca pe la toate tele-vizuinile sa apara javre mari si catei mici care sa inceapa a se plange. Spun ei ca oricum ei vor castiga alegerile, cu sau fara comasare, dar ca sustin cu tarie ca alegerile sa nu fie simultane. Intr-un tarziu, cineva (o javra marunta in slujba usl) pomeneste despre respectarea Conventiei de la Venetia privitoare la alegeri. Mai mult, vine si Mitrea-biela-manivela sa spuna ca « tratatul de la Venetia» (sic !) nu obliga, dar recomanda ca alegerile locale sa nu fie simultane cu cele parlamentare. Sa vedem ce spune, de fapt, Conventia de la Venetia (2007)…

Bazate pe « Declaratia Universala a drepturilor omului » (1948), pe « Pactul international referitor la drepturile civile si politice » (1966) si pe « Codul de conduita in domeniul electoral al Comisiei Europene pentru democratie », concluziile Conventiei stabilesc un cadru general, necesar si OBLIGATORIU in care sa aiba loc alegerile in tarile comunitare. Normele electorale democratice sunt :

- Dreptul de a alege si de a fi ales ;
- Tinerea de alegeri obligatorii, echitabile, autentice si libere ;
- Fondarea lor pe sufragiul universal, prin vot pe buletin secret, garantand libera exprimare a vointei alegatorului ;
- Protectia judiciara si prin alte mijloace a drepturilor si libertatilor omului si cetateanului in materie de alegeri ;
- Un control efectiv al alegerilor din partea cetateanului si o observare internationala a lor ;
- Garantii ce permit realizarea in materie electorala a drepturilor si libertatilor participantilor la procesul electoral.

Acestea sunt pe scurt concluziile Conventiei de la Venetia. Nici un cuvant nu exista acolo care macar sa recomande ca alegerile sa se tina simultan sau nu. O recomandare exista totusi, dar ea se refera la Ucraina si semnaleaza ca acolo alegerile prezidentiale, parlamentare si locale beneficiaza de cate o lege pentru fiecare tip de alegeri, Conventia recomandand unificarea legislativa a lor. In preambulul concluziilor se mai spune si ca fiecare tara in parte va organiza alegerile in conformitate cu legislatia nationala in domeniu si nu dupa vreo lege europeana.

Inca o data comunistii mint ordinar si cinic. Ordinar mint pentru ca asa fac politica, inseland alegatorii si manipuland masele in folos propriu, promitand marea cu sarea si facand apel la reglementari internationale pe care ei sunt primii care sa NU le respecte ; de aici si cinismul lor… Privind atent la recomandarile Conventiei, gasim recomandarile privitoare la votul la distanta : votul electronic si cel prin corespondenta cu referire la Recomandarea Rec11 (2004) a Comitetului Ministrilor Statelor membre asupra normelor juridice, operationale si tehnice privitoare la votul electronic. Vedem inca o data ca aceste prevederi si recomandari comunitare sunt apa de ploaie pentru comunistii romani, fie ei si cu spoiala socialist-liberala.

11 dec. 2011

Un erou necunoscut inca



Un episod real si dramatic din viata unui erou in viata, necunoscut publicului si care n-a avut nevoie de un premiu pentru a-si sluji tara si pentru a-si arata constiinta. El a ramas anonim si modest, in timp ce niste conspiratori si tradatori s-au acoperit cu gloria pe care el o merita. Ii multumesc cu infinit respect pentru sacrificiul lui de care noi n-am fost capabili...!!! El si cei ca el sunt adevaratii eroi anticomunisti in viata; cei trecuti in nefiinta sunt mult prea multi si, din pacate, adesea uitati.


„Nu numai la Rahova... Intii m-au luat de la serviciu... Au venit doi gorobetzi cu ochelari fumurii unul se dadea Locotenentul Bocancel si altul era capitanul Georgescu, nume la mishto, si mi-au zis ca trebuie sa merg cu ei sa le dau nishte relatzii cu nu stiu ce fel de accident. Binenteles ca m-am prins despre ce este vorba si-am zis ca merg numai ca trebuie sa-mi iau sacoul din birou. Am dat 2 telefoane scurt din birou si-am plecat cu ei... Si-am mai iesit de ziua republicii dupa 7 luni la aer curat (gratziat, ce noroc am avut!). Intai m-au dus pe Rahova la Securitate. Cei care m-au saltat erau civili si in afara de temnicieri care purtau uniforma, totzi din sediul Securitatzii erau civili dar se salutau intre ei cu „Sa traitzi tov.colonel”... Bai parca era un facut... numai colonei pe-acolo... Interogatoriile, batuta, masa si dansul erau intre 8 si citeodata pana seara la 11.

Ma intrebai ce-am facut? In principiu au fost mai multe actziuni care au culminat cu scrierea de lozici gen „Traiasca sindicatele libere romane”, „Traiasca Sindicatul Solidaritatea”, „Traiasca Lech Walensa”, „Jos dictatura ceausista” si chestii de genul asta. Toata actziunea am facut-o in centru in Romana, Eva, Batistei, Blvd.Aviatorilor, Arcul de Triumf si Victoriei. Mi-au zis securistii dupa proces ca au fost asa de derutatzi de amploarea si intensitatea lozincilor ca au crezut si cred ca cred si acum ca am fost organizatzi cam 10-15 persoane. N-am fost decit trei si pe Piticu si Stan nu i-am dat in gat.... ca ma bagau la „complot impotriva orinduirii socialiste” si luam totzi 3 -25 de ani sau pedeapsa cu moarte prin impuscare.

Asa ca m-am dat singur cuc si m-au bagat la articolul 166a (parca, trebuie sa ma uit in sentintza de la tribunalul militar) – „propaganda impotriva orinduirii socialiste”. Si mi-au tras 4 ani temnitza grea. Printre alte actziuni au fost: protest la Ambasada Americana, Consulat si resedintza cetatenilor Americani din cartier. Protestele s-au manifestat prin memorii adresate natziunii americane si presedintelui american cu situatzia politica si sociala din Romania si a drepturilor omului, Tratatul de la Helsinki....si chestii de-astea.

La chestia asta au fost mai multzi, cumnatu-miu Patrick (e in Muenchen acum), Vernescu (e prin Montreal acum) si altzii. Pe niciunul n-am dat in gat. Mama, ce ne faceau daca ne prindeau pe totzi...25 pe cocoasa sau citziva plumbi reci si zglobii... Si ca-n bancul cu ciupercile, „pai asta de cea murit ca are la cap o mica gaurica.......Pai n-a vrut sa manince ciuperci otravite”... Trebuie sa spun ca securistii erau foarte nervosi... Se cocea ceva in tzara, dar erau mai mult actziuni necoordonate si dispersate in toate regiunile. Socul lor a fost imens cind au vazut ca actziuni de genul asta patrunsesera si intr-o anumita zona (Tibi nu te gindi acum la chestia aia....hahaha), asa zis intangibila. Deci am fost primul din cartier cu actziuni de protest impotriva vecinului de pe Primaverii,100 de metri linie aeriana... Itzi dai seama erau terminatzi si ma luau la interogatorii in ture: 2 colonei de la 8 la 3 dupa amiaza si altzi 2 de pe la 5 la 9-10-11 seara..... Chestia asta m-a calit, dovada ca si acum lucrez in ture... Hahahaha! Haz de necaz... Dupa procesul de la Tribunalul Militar din Ghencea, care a fost secret si nici familia n-a avut voie sa ma vada toata perioada asta, taica-meu fusese pensionat instantaneu dupa arestarea mea si n-a putut sa ma ajute cu nimic, si daca statzi si va ginditzi ca totzi Securistii mari de la generalul Vasile, comandantul pe Securitate Rahova, Ilie Ceausescu si altzii fusesera elevii lui tata... Am luat 4 ani... Avocatul n-a facut absolut nimic si in principiu nici nu putea sa faca; de, era procurorul general militar, dar macar sa le spus la ai mei ce si cum... Le-a luat banii pe degeaba si bani multzi pe vremea aia, cam 40 de mii... Chestia asta m-a sucarit enorm dupa aceea cind am auzit ce bani au platit ai mei. Deci am pierdut si recursu ca asa e in tenis, era clar din prima... Mi-au propus sa raman pe sediul Securitatzii ca-mi vor imbunatatzii conditziili, si in loc de arpacas cu sare ma vor trece la regim cu friptane (vorba vine....si-au vindut unii pentru himera asta si tot sufletul), dar sa le dau raportul la companie cind vine cite unul nou.

Si cand aud acum de-alde Mircica si altzii care nici macar nu stiu gustul arpacasului sau ce este ala ciric si se dau fosti mari dizidentzi, ma apuca vomitatul... Deci am zis un NU hotarat si a doua zi m-am trezit dusat si razuit de sus pina jos, plus un costum in tonuri de gri si negricioase... asa era moda pe vremea aia, numai ca dungile erau cam late asa de felul lor... Pe sectzia a 5-a Speciala , a condamnatzilor la moarte de pe inchisoarea Rahova, totzi astia politici erau bagatzi acolo ca de, eram ciumatzi si totzi aveau frica ca nu cumva sa-i molipsim si pe ceilaltzi detzinutzi de drept comun (ce nume ciudat) care aveau dreptul la munca, la pachete si alte avantaje. Eu stateam cu politici, spioni, condamnatzi la moarte, tradatori, sabotori... ce mai o fauna pe cinste, plus catziva de fapt de drept comun, dar aterizatzi din cauza ca aveau gura mare. De exemplu se laudau cu nu stiu ce si cum ca ar fi fost prin occident si aveau contact cu straini... gata erau bagatzi pe a cincea pentru o perioada. Mama ce mai plingeau saracii hotzi si gainari... Aveau o frica de noi,mai ca de dracu... Cei mai periculosi erau criminalii si condamnatzii la moarte. Aveau unii cate cinci crime la activ si trebuia sa-i iei cu binisorul, ca-tzi spuneau din prima: „Auzi, bai Nea, eu oricum sunt condamnat la moarte si una-n plus nu se mai simte, asa ca vezi cum vorbesti cu mine, ca nu se stie daca maine te mai scoli...” Si asa si era, itzi tragea o bancutza (de lemn tare) in cap si gata, ala erai. Si daca ati fi vazut... niste pishpirii erau unii, dar bolnavi phsici cam totzi erau, numai citziva efectiv din greseala sau timpenia lor devenisera involuntar criminali. De exemplu era unul, un cioban ardelean din creierul muntzilor... Nu vazuse vreun oras in viatza lui, un baiat tinar (20 de ani) si de treaba asa, de felul lui. Se sucarise ca prietena lui vroia sa-l paraseasca si ce s-a gindit bolovanul: sa faca ceva sa-si bata joc de ea. Cand se duce-n sat la hora, sa o apuce diareea. Si i-a pus niste substatza cu care se dezinfecteaza oile pe o ciocolata si i-a facut-o cadou. Fata a mai impartzit-o si cu alta, si uite asa din pacate au facut complicatzii la stomac si-au murit amindoua. Tampenie nu altceva.... 25 de ani luase baiatul.

Bai, dar voi il mai stitzi pe Ronca, baiat de colonel, venea prin "Z" pe Eminescu... El a fost adevaratul criminal macabru ce a pus capat vietzii a doua fiintze nevinovate si nu saracul taximetrist ce fusese adus prin tortura sa spuna ca el este autorul crimelor. Numai printr-o intimplare a fost Ronca descoperit. Mischa roscatul (tot din ZET) a fost pe la Ronca pe-acasa si a deschis frigiderul unde era capul unei fete si uite asa nevinovatul de taximetrist a putut sa iasa din iad. Pe noi astia politici ne bagau cite unul sau doi cu cite 3-4 monstri de genul asta intr-o camera de 10 metri patratzi unde trebuia sa traiesti, mai bine zis sa supravietzuiesti, 24 de ore. Pe Rahova rar au fost momentele cand cei politici erau in majoritate si oricum exista o rotatzie; la 2 saptamini te scoteau si te bagau in alta camera cu altzi dementzi si uite tot asa... Unii s-au sonat de tot, altzii s-au vindut, altzii sau sinucis dar am fost si multzi care am rezistat terorii psihice si tratamentului inuman la care eram supusi si am reusit sa iesim. Chestia cea mai buna a fost ca am fost unitzi si ne-am incurajat reciproc, ne-am ingrijit reciproc; noi astia mai tineri aveam grija de batrani si le dadeam jumatate din portziile noastre de mincare, le dadeam cate un maieu sau cate o pereche de ciorapi sa le mai tzina ceva de cald, ca de la minus 10 grade afara si 0 sau cinci in umezeala te termina complet fizic... Sa vezi ce turbane ne trageam din fisii de panza de la camasi zdrentzuite sau cate un prosop paradit... Si ne mai facea si cite un ceai fierbinte... O sa ma -ntrebatzi cum... Pai faceam din doua sarme si cate o tablitza ramasa de pe la vreo conserva (unii dintre noi mai primeau cite un pachet de-acasa (5 kile) cu zahar, tzigari, sardele sau cite o bucatzica de salam). Totul se folosea, de la conserva de peste luam capacul si-l taiam prin indoire repetata in bucatzi dreptughiulare si-i faceam doua gauri cu cuiul de la curea, dupa care atasam doua sarme de preferintza inca cu izolatzie si faceam un fel de fierbator. Aveam in camera 6 paturi 3 cu 3 suprapuse si al treilea pat de sus ajungea la tavan unde era becul. Unul tzinea cana cu apa si ceva zahar sau 2-3 firimituri de ceai si celalat tzinea sarmele la bec pana fierbea apa, iar altul tzinea de sase la usa sa nu vina temnicierul, hahahaha, iar tampitzii de jos „jucau” sah, table sau tzintar cu piese facute din paine si bucatzi de sapun, iar tabla era o bucata de patura desenata cu sapun... Sau diferite „workshopuri” si „conferintze” cu teme ca engleza, filozofie, psihologie, istorie, geografie, literatura... facute pe doua nivele. Cei din paturile de sus aveau istorie, cei de jos erau ori la turnee de sah ori faceau psihologie, dar intotdeauna unul tzinea de sase la usa.

Eu nu prea am avut parte de turnee ca eram al dracu’ de gura si luam la mischto temnicierii si una-doua ma bagau la izolare unde aveam „dieta”: o zi mincam si una nu; si nu aveam luxul celor din celula cu wc-ul turcesc, ci aveam un hardau de lemn pe care trebuia sa ma centrez la momentele de meditatzie pe care le aveam din cand in cand. Intr-o zi a venit CI-stul Rahovei si m-a intrebat daca nu vreau sa fac cu ei un „join-venture” ca mi se va schimba regimul de alimentatzie si voi avea dreptul sa primesc pachete de acasa o data la luna. Eu i-am zis ca nu vreau sa ma globalizez acum si chef de fuzionari nu prea am si a doua zi stateam frumos aliniat la coada sa iau „charterul” de Aiud, loc turistic de mare atractzie din Ardeal.

Dupa ce am facut cu DUBA (asa-i zice la vagonul de tren special amenajat pentru detzinutzi) vreo 2 zile si ceva, am ajuns la Aiud, una dintre cele mai nasoale inchisori din Romania. Am petrecut iarna tot prin izolari ca deobicei, unde aveam un „deux piece” de milioane pe care n-am sa-l uit toata viatza. Ca sa-si bata joc de tine si mai tare, primeai niste pantaloni unde un crac era scurt pana la jumatatea pulpei si celalalt pana pe la glezna, dar mai sus, o zeghe (haina) cu o maneca scurta si una cam ceva mai jos de cot, niste cipici de pasla, ca aceia de balet (si era apa pe jos, iarna, inghetase si ma dadeam pe ghiatza,fara mishto) si-o boneta de copii... Ce mai, o bataie de joc imensa! Si mai trebuia sa dau si de unul singur raportul de dimineatza si de seara cu formula: „Tovarase plutonier major, detzinutul x este prezent si nu semnaleaza nici un eveniment deosebit”, dupa care ma scoteau sa golesc hardaul si sa pun apa proaspata in galeata. La golit si luat apa se mai faceau contacte si mai faceam rost deo tzigara pe un ciric (125 grame de paine, ratzia la 2 zile); acolo ma lasasem de fumat ca nu prea aveam ce, ca nu primeam pachete. Ar fi multe de povestit... Am cunoscut oameni de mare valoare sufleteasca , dar am vazut si iadul plin de durere, cum s-ar spune, cu criminali si monstri.

Finala a fost interesanta... Eram ca de obicei in suita la campionat de patinaj artistic si-a venit un temnicier si mi-a zis: „Hai gata, iesi... Esti liber”. Binenteles ca nu l-am crezut si mi-am zis ca ma baga pe alta celula, dar m-a dus la magazie (asa i se zicea) si mi-am luat hainele civile si m-am imbracat. Am avut un simtzamant foarte ciudat... Ma simtzeam nasol in ele, nu stiu de ce... Si m-a dus la poarta, iar la poarta era tata cu lacrimi in ochi si-o valijoara. Ne-am imbratzisat si pupat si nu ma mai recunostea...Slabisem 35 de kilograme, eram scandura si galben la fatza. Acum urmeaza faza mishto: mi-a zis „ia da-i in pizda ma-sii...” si m-a dus la casa de oaspetzi a partidului din Aiud, hahahahaha, am baut si am mincat pana spre seara, cand a trebuit sa ne ducem la gara sa luam trenul de Bucuresti...”

Multumiri d-lui Lazar Dinu pentru scrisoarea prietenului sau pe care a avut bunavointa sa mi-o puna la dispozitie.

7 dec. 2011

Pedofilie si "nationalism" la psd

Apare pe « sticla » o noua jivina : camionagiul « istoric ». Este una si aceeasi persoana cu javra « nationalist-comunista » si poarta un nume : Robert pedofilul. Plin de « nationalism », secatura psesedista ne vorbeste despre formarea poporului roman, varianta pentru TIR-isti. Nu pot sa nu-l citez, « lasa ce spune Djuvara ca stiu eu… »… Rau a mai ajuns istoria patriei daca ea este judecata de un individ cu doua clase mai mult ca trenul si mi s-a parut de o jena, de un ridicol absolut sa aud un sfertodoct minimizandu-l pe Neagu Djuvara. Tema era… economica si trata situatia Europei in actualele conditii economice ; acesta era contextul in care un bou se apuca sa vorbeasca despre… Traian si Decebal si despre influenta cumanilor… nu stie el unde, desi afirma contrariul.

Este evident ca Robert pedofilul nu detine proprietatea cuvintelor, dar asta este mult prea bine cunoscut din alte interventii sau interviuri. M-a frapat sa aud in gura lui termenul de « nationalist ». In anii ’90 se impamantenise ideea conform careia Ceausescu a fost un « nationalist-comunist ». Evident, ideea a plecat de la ilici, cel care apara « idealurile socialismului » in antiteza cu dictatorul care le « intinase ». Nationalismul trebuia pus la zid ca fiind ceva daunator, sinonim cu nazismul sau fascismul ; comunismul in forma lui ante-revolutionara isi traise traiul, acum venise momentul ca locul lui sa fie luat de « democratia originala » caracterizata prin « pluripartidism in interiorul CFSN » a « despotului luminat ». Asa se face ca mult hulitului « comunism », ilici i-a atasat nonsalant si termenul de « nationalism ». Si confuzia initiala a fost perpetuata pana azi cand un camionagiu comunist spune ca el e nationalist.

Dar romanii sunt destepti si nu stau in locul harazit de ilici lor, ci incep sa invete. Se stie acum ca nazismul, ca si fascismul nu au fost miscari de dreapta, asa cum comunistii le-au prezentat, ci curente comuniste. Toate trei se caracterizau prin asasinate in masa, exterminarea sau inchiderea in lagare de concentrare a preotimii, prin discursuri triumfaliste ce proslaveau mincinos « virtutile » popoarelor proprii etc. Toate au luptat dement impotriva a tot ce era national, credinta, morala crestina, nationalism.

Daca privim la diabolizatul nationalism vedem ca el poate fi sintetizat astfel : individul – intre Dumnezeu si neamul lui. Toate valorile reale, mostenite generatii la rand, tot ce caracterizeaza un popor pana adanc in fibra lui, iubirea de tara, respectul fata de ierarhi, jertfa personala pentru binele tarii, toate astea sunt nationalism si nimeni, in afara de comunisti n-a contestat efectele benefice pentru fiinta nationala a preceptelor sale puse in practica. Azi, termenul este greu de inteles si, mai ales, greu de aplicat. In general este ori o vorba scuipata de un camionagiu sau de catre un frezor-matriter, ori una careia nu merita sa-i patrunzi intelesul. Eu cred ca tot azi este momentul ca nationalismul sanatos sa prinda contur si sa-si demonstreze binefacerile. Nu mai putem sta in « tribuna » si sa asteptam fluierul final, care poate nu va aduce un meci castigat, ci unul pierdut…

6 dec. 2011

Sectia de presa a mogulilor

Cand la o tele-vizuina apare o stire sau, mai des, o porcarie, dar n-ai prins-o de la inceput, nu-i nici o problema… Daca ai vazut-o pe iRealitatea, dar e incompleta, muti pe ProTv si o s-o completezi. La fel se intampla daca dai pe Prima ; aici, Cristina Topescu te va informa complet, cu intonatie tendentioasa, dar si cu balbaielile obisnuite (nu vede prompterul si nici ochelarii n-o ajuta ; asa zice ea, dar si in primele zile de « jurnalism tv, tot asa citea) si tot cu « stirea » de pe celelalte posturi pendinte de usl. Ceea ce vedem nu este televiziune, ci, asa cum zic de vreo 20 de ani, tele-vizuina. Nu gasesti acolo nici informatia echilibrata care sa prezinte rece o realitate punctuala, nici documentarea indispensabila profesiei si nici echidistanta politica. In schimb, pe toate posturile ai parte de interviuri trunchiate, cu intrebari puse intervievatului in asa fel incat omul, de buna credinta sa raspunda, dar mai apoi isi vede vorbele groaznic rastalmacite. « Moderatorii » sunt niste derbedei, unii, tendentiosi si josnici sau, altii/altele niste parasute decazute, cu buze subtiri si mestecand cuvinte ce ies cu greutate prin gura vag intredeschisa. Cu maselele scrasnind pentru a fi pe placul lui Vantu, Felix etc., individe ce nu detin proprietatea cuvintelor se lanseaza in acuze ticaloase, multe inventate, toate indreptate impotriva celor de la putere (mai putin UDMR, stim de ce, dar nu mai spunem ; inca…). In timpul asta, pe alte posturi, aceeasi problematica este lansata in eter, dar de catre secaturi cu aere de procurori stalinisti ; unul dintre ei isi zice pastor pocait, dar e egal departat si de pocainta, ca si de vreo calitate umana ce l-ar putea recomanda ca pastor ; indiferent de cult, secta sau orientare religioasa. Cu totii si separat « canta » o « arie a calomniei » frizand penibilul, josnicul, ticalosia cea mai ordinara.


Asa se face televiziune in Romania, asta e libertatea de exprimare. A avut grija ilici sa-si promoveze lichelele si sa-i doteze cu frecvente tv, radio, sa le vanda gratis ziare si reviste, cu un cuvant – sa acapareze mass media. Acum ne uitam ca viteii la tele-vizuina evazionista fara sa putem face nimic. Deasupra lor vegheaza CNA, organul abilitat nu sa sanctioneze asemenea porcarii odioase, ci, paradoxal poate, sa le intretina influenta; CNA da doar amenzi si avertismente, in timp ce ticalosia de pe ecran creste vazand cu ochii si fara ca organul moale al vigilentei presei sa ia vreo masura pentru a combate asemenea virusi informationali cu chip uman. Ati auzit de vreo sanctiune aplicata tele-vizuinilor pentru infractiunea de manipulare a pietei de capital prin stiri mincinoase si prin anunturi apocaliptice fara o urma de adevar in ele ? Nu, si nici nu veti auzi. Termenul de « calomnie », asa cum este el definit in jurisprudenta si-a pierdut sensul ; acum calomnia este aducatoare de rating pentru tele-vizuini, care o incadreaza la capitolul « libertate de exprimare »(!) si este si principala arma politica a politicianistilor comunisti. Ecranele televizoarelor sunt invadate zilnic si ora de ora de sculeri-matriteri, ospatari, camionagii, CAP-isti etc. deveniti peste noapte « miliardari », « doctori docenti», « profesori », toti senatori si deputati usl. Incurajati de « moderatori », golanii bulevardieri de ieri se lanseaza intr-o intrecere pe toate posturile moguliene, dornici sa arate care mai de care ca sunt capabili de calomnii mai josnice decat colegii lor de cartel.

In timpul asta… In timpul asta, strainatatea preia porcariile lor odioase, le difuzeaza (pentru ca, nu-i asa, sunt verificate din trei surse « independente »), iar Romania ajunge sa fie privita ca o tara din lumea a treia spre a patra. Nici asta nu-si asuma nici ganganiile de « jurnalisti », dar nici lepadaturile usLase care au ca unic scop progresul lor si al complicilor lor, in dauna evolutiei normale a Romaniei. Oare in tara mea nu se poate face nimic pentru o actiune comuna, civica (dar pe bune, nu cu « civismul » ONG-urilor moguliene) de starpire a acestor jivine nefolositoare ? Ce cred potentialii votanti usl cand vad un (2,3,4) pedofil(i) la tv ? Le-ar face placere sa stie ca fetele lor minore vor putea « beneficia » de « avantajele » prostitutiei infantile conduse de acesti jegosi nationali ? Dar cei care il vad pe fundasul lor copresedinte mintind ordinar si infantil, vor fi fericiti sa traiasca in lumea astfel descrisa de el, dar complet rupta de realitate ? Dar cei care au sansa sa-l prinda treaz la pranz pe celalalt copresedinte, buhait de alcool si nesomn (asta noaptea, ca ziua indeobste doarme), vor fi fericiti sa aiba un jucator ca presedinte ? Cu totii formeaza o trupa de saltimbanci printre legile date tot de ei, printre instantele ce-i gasesc invariabil nevinovati, niste clovni cu obrajii rosii (rosu-kgb) ce se stramba la economia nationala si, din cand in cand ii mai dau un sut in fund hlizindu-se apoi la vulgul ce le aclama gestul. Si, in timpul asta, « sectia de presa » da in continuare « stiri » dupa chipul si asemanarea jivinelor pe care le slujeste. Noi ce sa facem ? Privim, comentam, injuram si asteptam sa vina cineva care sa dea cu ei de pamant ; cine ? CNA ? ANI ? Parchetul General ?Macar Politia ? N-au timp dansii de asemenea « nimicuri »… Lasa STS sa vegheze la « linistea » noastra ; sau la linistirea noastra…

5 dec. 2011

Defaimare si evaziune la tele-vizuini

Inca o data asist la defaimarea Romaniei la o binecunoscuta tele-vizuina, iRealitatea. Din dorinta obsesiva de a arata ca turismul romanesc este la pamant si « uitand » ca acesta a inregistrat o crestere de 20% in 2011 fata de anul precedent, niste slugi neinstruite si lipsite de caracter confectioneaza o asa-zisa impresie a strainilor despre Romania ca destinatie turistica. Prin difuzarea partiala a interviului acordat de catre reprezentantul ONT la Targul de la Barcelona, iRealitatea contureaza ideea ca strainii habar nu au unde e Romania sau ca nu stiu nimic despre ea, ca au cereri « justificate », cum ar fi sosele si autostrazi, preturi mai mici, conditii ca la Burj al Arab etc. In realitate, nici turistii spanioli (ma refer aici la majoritatea normala si dedata cu turismul) si nici cei de alte nationalitati nu sunt deloc interesati de acele « conditii » reclamate de josnica tele-vizuina. Ca dovada, Tunisia a beneficiat de cateva milioane de turisti straini pe an, fara ca acestia sa caute luxul pe autostrada sau alte conditii fanteziste ; ei au venit in Tunisia interesati de mare si soare, unii, de relaxare – altii si de obiectivele exceptionale de vizitat – altii. In ce masura poate fi interesat turistul obisnuit cu calatoriile de soselele dintr-o tara sau alta, din moment ce el pana in capitala vine cu avionul, iar de acolo pleaca in autocare sau microbuze puse la dispozitia lor de catre agentiile receptive ? Daca nu ar fi sosele sau/si autostrazi DELOC, atunci, da, aveam un subiect de discutat, dar cum problema asta nu se pune in Romania, atunci nu vad subiectul pe care il reclama tele-vizuina.


Se mai reclama lipsa de vizibilitate a Romaniei in Spania, « demonstrata » prin intrebarile stranii ale unor necajiti care n-au avut sansa de a citi o carte, dar nici televizor nu au, din moment ce pot intreba daca in Romania exista benzinarii. Promovarea de care Romania a beneficiat in afara granitelor a fost suficienta si eficienta, unul dintre rezultate fiind alegerea recent a Romaniei ca vicepresedinte a Organizatiei Mondiale a Turismului.

Este o ticalosie fara margini cea practicata de « martorii lui Vantu » la adresa Romaniei (si nu doar ei, ca mai sunt si cei din "secta lui Felix"). Sa duci in derizoriu rezultatele tarii tale vrand sa ai inca un subiect josnic indreptat impotriva Elenei Udrea, asta este o porcarie nemarginita ce merita sanctionata dur ; dar CNA doarme in fotolii si cu capetele pe subtirica Lege a Audiovizualului ce nu le permite decat sa dea amenzi penibile, déjà avute in calcul la stabilirea tarifelor de publicitate de catre fiecare tele-vizuina a cartelului. Ca ei dorm, asta nu ma surprinde ; asta fac de la infiintare… Dar Parchetul ce face, doarme si el ? Ce invitatii speciale asteapta pentru a se autosesiza in fata infractiunii de defaimare la care sunt supuse constant Romania si performantele ei dovedite si recunoscute international de catre/prin intermediul tele-vizuinilor apartinand evazionistilor Felix, Vantu etc. ? Apropo de evaziune, vorba Nasului Radu Moraru (« ANI !! NANI ?? »), cand isi face timp ANI sa faca lumina in cazurile repetatelor returnari de TVA de care au beneficiat de-a lungul timpului toate tele-vizuinile pendinte de usl ? E normal ca acele zeci de milioane de dolari, in loc sa stea la buget si sa mearga la invatamant, sanatate, pensionari etc. s-au dus in buzunarele largi ale unor infractori dovediti (pec and si condamnati ?) sub forma de… profit al acelor entitati mass media ? ANI, astept raspuns, draga…