Labels

abdicare abjectie absurd abuz africa ahile alegatori alegeri apocalipsa arafat arma asistati aur avram iancu basarabia base batalie biserica bland bolsevici brad bucium cabinet cacarau calomnie caporal caragiale cartago ccr chisinau civilizatie comunist comunisti condamnare conspiratie constantinescu copii cosbuc credinta crestinism crime damasc dans demisie derbedei dictatura didona dreapta drept DW ecologisti economie educatie egipt eminescu energie eroi europa evaziune evreu farmece fascist fascisti felix foame folclor frauda fular Gargamel geniu geopolitica goagal goga grecia guvern haz hiram homer hotie hutuli iarna ilegalitati ilici imbecil incompatibil incredere independenţa inflatie innot investitori istorie înnot joc justitie lege liberali limba luminita amarie magie malina manipulare martisor melancolic mickey mouse micul che minciuna mineriada minte miscarea populara morala moscova MRU nastase nationalism nirvana non combat obiceiuri p pacalici parlament patriot pedeapsa penal persia perversiuni pistol plagiat plagiator poezie politie ponta popular pornografie povesti presa preversiuni primar principate printese promiscuitate propaganda prost psd putin rambursare tva recesiune referendum regele mihai religie revolutie ritual romani romania rosia montana rusi rusia ruteni saracie savoare secaturi sex sfant sindicat social sov srr standford stanga stat de drept stea strousberg stroussberg STS talent tariceanu teatru tele-vizuina teroare tezaur tigani tigari tradare traditie transilvania tunisia turism tutun tvr unguri unire unpr usl vanghelie vantu vis vot woloch

29 iun. 2011

Istoria nu-l iubeste pe regele Mihai

Un personaj oarecum tragic, ex-regele Mihai I este azi tinta apararilor dintre cele mai nastrusnice. De fapt, Presedintele a facut niste afirmatii care nu sunt deloc noi. N-a facut-o intr-un cadru oficial, iar afirmatiile respective au fost facute de multe ori si cu argumente in ziare, reviste si carti de toate orientarile cu putinta. La vremea respectiva, chiar unii dintre aparatorii de azi au uzat de acele argumente istoric reale pentru a proba o idiotenie: regele nu se poate intoarce in tara lui nici macar ca simplu cetatean. Eeee, asta era in "democratia originala" a lui Papasa care credea ca regele ii va lua... tronul. Cand s-a lamurit ca nu mai poate fi nici macar presedinte (dupa trei mandate din doua), "carpa kaghebista" a cerut noi "ordonante" si... s-a "reconciliat" cu cel pe care il facuse zdrente, cam la fel cum facuse si Antonescu multi ani in urma (Papasa, atentie... lui Antonescu i-a platit-o urat; sa vedem ce te asteapta...). Reconciliera s-a facut pe muteste, discret, posibil intre patru ochi, ca si umilirea regelui tot asa s-a facut; sau nu? Inca nu e rau... Iata, azi ilici este foarte aproape de a deveni un adevarat activist pro-monarhist (suna ca dracu' si cam contradictoriu, nu-asa -cum zicea "profetul" Samuil (Brukner)).

Dar sa revin... Mi-am aruncat privirea pe Actul de abdicare semnat (rusinos, zicea pentru posteritate Carol al II-lea) la 30 decembrie 1947. Din zbaterile "tradatorilor" (nu pot sa le spun pro-monarhisti pentru ca ar insemna sa-i includ si pe monarhistii care-l condamna pe Mihai I) am inteles ca gestul respectiv, fara indoiala abuziv, a fost determinat de dragostea regala pentru acei studenti potential arestati (sute, zice Iliesiu, o mie zice regele, doua mii zic suporterii regali). Doar de dragul argumentului, haideti sa acceptam supozitia. Cred ca-mi este permis sa ma intreb macar un lucru simplu: daca pentru salvarea unor studenti a acceptat abdicarea, formularea textului de deasupra semnaturii regale de ce a acceptat-o? A "indurat" alte amenintari? Nu ne zice... Formularea este, de departe, ticaloasa si lasa impresia ca regele singur a ajuns la concluzia ca monarhia e caduca (stia Petrica-gat-scurt ce zice) si ca forma de guvernamant potrivita si moderna este ... republica ("consider ca institutia monarhica nu mai corespunde actualelor conditiuni ale vietii noastre de Stat, ea reprezentand o piedica serioasa in calea dezvoltarii Romaniei"). Nu putea el nici macar atat sa faca, sa le spuna derbedeilor ca accepta in fata fortei, dar ca nu semneaza chiar orice? Sau daca tot nu se simtea in stare sa le tina piept si mai exista si o "compensatie" a considerat ca poate semna orice? Cert este ca a abdicat "renuntand pentru mine si pentru urmasii mei la toate prerogativele ce le-am exercitat ca Rege al Romaniei". Ii informez pe suporterii regelui ca renuntarea este fara putinta de revenire, dupa cum reiese din actul semnat. O eventuala revenire asupra deciziei ar trebui sprijinita in instanta cu marturii (nu cred ca derbedeii lui Bodnarenko sa fi lasat scris vreo minuta din care sa reiasa macar ca a fost injurat, daca amenintat ar fi prea mult), ceea ce... e mult prea tarziu. Dl Iliesiu (pentru cine nu-l cunoaste, un vajnic anticomunist si pro-monarhist ce a ales sa lupte impotriva derbedeilor rosii... din mijlocul lor) spunea undeva ca "in acest an, România aniversează 90 de ani de la naşterea M.S. Regele Mihai"... Nu, maestre (asa am inteles de la M.Gadea ca trebuie sa ne adresam)... Romania nu aniverseaza asa ceva decat in imaginatia dvs. Romania n-are nici o majestate cam din 30 decembrie 1947, ora 15, dar puteti propune (sunteti cu adevarat bun la apeluri si cereri) ca regele Mihai sa fie sarbatorit undeva in interiorul clicii in care si dv. ati intrat; dar si regele... Incercati ca dupa ce ati vorbit in numele "adevaratilor intelectuali" sa va abtineti sa vorbiti si in numele Romaniei; nu faceti si dv. ca oligofrenul de Antenescu, ala care isi cerea scuze regelui in numele... poporului roman. Nici pe el nu l-a mandatat nimeni s-o faca, chiar daca nu e prima data cand se viseaza lider national (ghiciti cand a mai facut-o? Va spun eu... Cand s-a adresat cu scrisoare ambasadorului Rusiei felicitandu-l pentru victoria etc, etc, etc; aniversau impreuna un numar de ani rusii celebrand ocuparea tarilor devenite socialiste, iar Antenescu... nu stim clar ca nu parea treaz).

27 iun. 2011

Carol al II-lea despre abdicarea regelui Mihai

Marti, 30 decembrie 1947. O zi ingrozitoare, ce zi sfasietoare: la 5 d.a. dupa-amiaza, bietul si credinciosul Ribeiro telefoneaza ca Reuters a comunicat ca Mihaita a abdicat, azi, la 3. Vestea a cazut ca o maciuca pe capul nostru, am ramas, literalmente, traznit. Reprezentantul lui Reuters a si venit aci aducandu-mi telegramele, cari dau oaresicari detalii. La 3, a iscalit abdicarea si a dat o Proclamatie catre popor, iar unele vesti zic ca la 4 va parasi Bucurestiul.A si fost proclamata Republica Democratica Populara, alias Sovietica. M-a apucat o furie auzind aceasta stire; cine dracul l-a pus pe Mihaita sa se intoarca, ca, dupa o saptamana, sa plece in conditiile cele mai urate si dand catre popor o proclamatie rusinoasa. Nu numai ca abdica pentru el si urmasii sai, dar spune, in proclamatie, ca lasa poporului grija de a-si alege felul cum doreste sa fie guvernat, considerand ca monarhia este un obstacol serios in calea dezvoltarii democratice a tarii. Ma sufoca ideea ca fiul meu, ca suveran, sa poata sa-si puie iscalitura sub un document astfel redactat. Toti luptam pentru a arata lumei ca forma democratica nu numai ca este compatibila cu Monarhia, dar ca si asta este, de fapt, mai garantata sub un suveran, decat sub un presedinte, care-i, totdeauna, un om de partid si iata ca, acuma, Mihaita declara, sub iscalitura, contrariul si, in acelasi timp, autentifica actul de nastere a Republicii, forma de stat care nu poate permite Romaniei de a trai.”

Insemnari zilnice - Carol al II-lea, “Intre datorie si pasiune”, vol.V, Editura Curtea Veche 2001

25 iun. 2011

"Onoarea" regala

Cand Bodnarenko a pus mana pe Antonescu sa-l aresteze, Maresalul i-a spus scurt: "Porcule, cum indraznesti sa pui mana pe un maresal al armatei romane?". Si ala a retras mana. Ulterior, chiar Antonescu si-a comandat plutonul de executie. Asta e onoarea la romani. Gestul regelui este dezonorant definitiv. Era obligat prin pozitia pe care o avea, dar era in egala masura obligat si prin gesturile cu adevarat regale ale predecesorilor lui sa refuze abdicarea. Ce-i puteau face? Sa-l omoare? Scandalul ar fi fost urias si comunistii, o mana de straini si ceva cozi de topor autohtone, numai de asta n-aveau nevoie. Sa-l duca in puscarie? Nu aveau cum; se bazau pe tancurile rusesti, dar nici alea n-ar fi facut fata, atat de mare era atasamentul romanilor fata de Casa Regala care insemna Romania. Cineva spunea ca oricum tot aia era si daca nu abdica... Poate... Dar parca nu e totuna daca esti calcat in picioare dar ramai demn cu situatia cealalta: cocosat de umilinta, batut (nu regele, ci romanii), alungat, cu poporul maltratat si cu intelectualitatea ingropata in gropi comune. Ungaria a pierdut in al doilea razboi mondial, dar a facut-o cu demnitate, asa cum s-a intamplat si cu alte tari care au pierdut razboiul; razboiul l-au pierdut, dar onoarea nu. "Ce conteaza onoarea?", va spune poate cineva? Daca onoarea, demnitatea nationala nu conteaza atunci nu meritam sa mai existam ca popor ce ne-am stiut face respectati de-a lungul vremii. Desigur, Romania a fost singura tara implicata in razboi care "a intors armele" si tot singura care, desi a avut un rol hotarator in terminarea razboiului, acesta s-a terminat pt noi ca... tara infranta care a platit grele despagubiri "fratelui de la Rasarit". Sa nu uitam ca regimul instalat lejer ca urmare a "regalului" gest s-a facut cunoscut ca fiind cel mai represiv si odios de violent regim din tot lagarul socialist, dupa cel sovietic. Mortii aia care aveau "vina" de a fi fost patrioti adevarati apasa oare pe umerii regelui? Se intreaba el vreodata daca nu cumva un graunte de onoare n-ar fi fost mai bun decat regala-i piele? Care era datoria lui? Sa duca rezistenta in fata ocupantului pana la capat, pana la sacrificiul de sine daca trebuia; asta era adevaratul mandat pe care il primise de la Regele Ferdinand. In loc de asta, a ales o cale comoda, chiar daca dezonoranta. Sigur ca i-a fost frica, dupa cum motiva cineva, dar asta nu inseamna nimic. Mie poate sa-mi fie si frica pt ca nu sunt rege si nici nu am, cum avea el, responsabilitatea unui intreg popor, dar lui, regelui n-avea voie sa-i fie frica; inainte de orice - onoarea si responsabilitatea fata de poporul tau. Sa mai zic acum ceva despre onoare cand acelasi "regal" personaj se simte ca porcul in noroi in compania unui vanzator de tara ca ili(c)escu sau a unui turnator odios ca Felix, amandoi aparatorii lui de azi? Mai bine sa povesteasca batranul rege ce stie el despre onoare, nu ce a facut cu ea, ca asta stim mult prea bine.

18 iun. 2011

Toti suntem egali, dar uslasii sunt mai egali ca noi.

Curtea Constitutionala ne arata ca egalitatea in fata legii nu exista in Romania ; nu exista si e neconstitutional sa o facem sa apara. Tot Curtea ne spune ca parlamentarul este deasupra legii, in timp ce noi, fraierii, suntem supusi ei. Asa se face ca in timpul domniei tovarasilor au aparut miliardarii rosii. Traficul de influenta, dorinta apriga a comunistilor de a se permanentiza la conducere, dar si hotiile la scara nationala, toate astea au fost generate de o Constitutie nascuta bolnava. Nu-i mai putin adevarat ca ea a fost comandata asa « parintelui constitutional », adica articolele sa fie de asa maniera formulate incat « ei » sa le poata folosi dupa voie si nevoie. Articolul X zice intr-un fel, dar articolul Y zice invers. Rezultatul ? Parlamentarul are doar drepturi (ca de obligatii….), iar noi, restul… El are dreptul sa minta si sa calomnieze, are dreptul sa se foloseasca de interpusi pentru a jefui economia, unii au chiar si dreptul sa vanda tara rusilor.


Am vazut la tv un individ, parlamentar pnl, care incasase de la o banca 1,5 milioane euro intr-un an doar dividende. Cum a ajuns el la acest nivel de bunastare… asta e prezumat licit, asa ca demonstreaza daca poti ca numai o anumita pozitie politica ii putea conferi acest privilegiu. Pentru asta l-au trimis acolo alegatorii lui ? Ca sa-si vanda votul, mandatul si sufletul diavolului rosu ? Nu. Are el imunitate ? Are. Are el dreptul sa devina peste noapte nepermis de bogat in raport cu capacitatea lui manageriala ? Are. De ce ? Constitutia lui ili©escu ii da drepturile astea.

Presedintele Basescu a propus modificari ale Constitutiei pentru ca nimeni sa nu fie mai presus de lege, pentru ca toti sa raspunda in mod egal. Iata, Curtea Constitutionala nu vrea deloc acelasi lucru. Din acest motiv, unele articole incalca drepturile fundamentale ale parlamentarului politicianist (ca drepturile mele nu sunt deloc lezate), iar Curtea detesta asta. Deci nu vorbeste despre drepturile fundamentale ale omului, ci despre cele ale parlamentarului. Propun sa bagam in Constitutie tot nomenclatorul de ocupatii si sa se dea drepturi diferentiate in functie de specific ; dar atunci n-ar mai fi o constitutie, ci o alta bataie de joc.